(cine are) inima de caine

Este unul dintre miile de posesori ai 'cercelului' verde. Nimeni nu-si aminteste cand s-a aciuat in preajma. Cat este ziua de mare, alearga. Probabil dupa hrana. Sau face miscare. Pur si simplu. La inceput era urat. Urat rau. Ii lipseau bucati mari din haina incolora. Jumulita. Cu timpul, i-au cazut latele slinoase, s-a mai dichisit, treaba lui , cum si in ce conditii. S-a ingrasat. Nu prea mult. Cat sa nu fie dizgratios. Are blana deasa .
Lucioasa.Pacat ca e, mai mereu , uda. Posesorii de autorisme- unii- il considera demn de incredere. Fiecare ii aduce , cand isi aminteste, cate ceva. De cand cu iarna asta grea, nu mai poate dormi afara. Si-a ales scara noastra de bloc. Poate , pentru ca este la mijloc. Sau pentru ca a simtit simpatie. Nu toti oamenii gandesc si nici nu simt la fel. Nici nu este de asteptat asa ceva. Totusi, o doamna, care, de cand ma stiu, tot pensionara este, il uraste de moarte. Are mania curateniei. Ce sa mai lungesc vorba, se teme de microbi, era sa zic de moarte. Imi aminteste de o alta obsedata, despre care gurile rele, intr-o vreme, spuneau ca , inaintea oricarei vizite, da ordin sa se spele cu spirt toate dalele pe care trecea. Se dezinfectau, de nu se vedeau. Astalalta sterge clantele usilor, cu te miri ce, in paranteza fie spus, toti proprietarii sunt oameni la locul lor, civilizati, igienizati. Pune un pietroi in usa de la intrare- avem interfon, nu-i pasa ca se poate strica, pentru ca, la instalare, n-am avut incotro, a trebuit sa-i achit partea care-i revenea- propunerea imi apartinuse ideea - si asteapta, zilnic, sa iasa herghelia de virusi. Pe Icsuletz, ca asa il alint eu pe catel, nu-l poate suferi. Putin spus. Il uraste, de i se fac ochii cat cepele , cand il vede. Cum il prinde, cum il ia la goana. Cred ca-l bate. N-am vazut, dar o cred in stare. Aseara, veneam din oras. Frig, ningea..Catelul dardaia in fata usii de la intrare. L-am chemat. Ma privea cu ochi de copil care asteapta iertarea. Ii simteam lacrimile din suflet. Am tinut piciorul in usa, minute in sir, pana l-am convins sa intre. Simteam cum creste adrenalina ' detectivei' in spatele perdelei. Icsuletz n-a vrut cu niciun pret sa urce. Voiam sa-l las la usa mea. Pe presulet. A ramas pe mozaicul rece din hol, pregatit sa fuga, daca va fi obligat. I se blegisera de tot urechile invinetite de ger.

intre file

Sunt zile cand timpul se da de gol. Oboseste si el. Ca oricare. Isi intinde lenes un brat , se asaza comod in fotoliu si inchide ochii. In timp ce-l pandesc, imi intorc gandurile. Undeva , intr-un locsor caldut. Intr-o carte ingalbenita.

Lucian Blaga - Amintire//Unde esti astazi nu stiu./
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastra./
Alunec în amintire, e-asa de mult de-atunci./
Pe culmile vechi unde soarele iese din pamânt/
privirile tale erau albastre si-nalte de tot./
Zvon legendar se ridica din brazi./
Ochi atotintelegator era iezerul sfânt./
În mine se mai vorbeste si astazi despre tine./
Din gene, ape moarte mi se preling./
Ar trebui sa tai iarba,/
ar trebui sa tai iarba pe unde-ai trecut./
Cu coasa tagaduirei pe umar/
în cea din urma tristete ma-ncing./

vorba multa

Pe maestrul Johnny Raducanu l-am ascultat de multe ori , nu doar facandu-si meseria. Cum nimeni nu-l confunda. L-am vazut ca invitat pe la diverse emisiuni . Posturi care se respecta. Emisiuni culturale. Sarmant, degajat, mare povestitor! Un aristocrat boem . Care sfideaza neajunsurile. Oare , pana ieri- alaltaieri, sa nu-si dat nimeni seama ca artistul are o pensie absolut mizerabila? Dintr-odata , situatia face sa curga valuri de cerneala.. Ma intreb si eu, ca tot omul, care dintre cei cati ’ ataca’ subiectul chiar il va duce la capat..

altfel

L-am cunoscut ca poet. Mult mai tarziu , ca personaliate politica. Asa ca in seara asta , am recitit-

Mircea Dinescu - Sunt tanar, Doamna//Sunt tânar, Doamna, vinul ma stie pe de rost/si ochiul sclav îmi cara fecioarele prin sânge,/ cum as putea întoarce copilul care-am fost/când carne-mi înfloreste si doar uitarea plânge./Sunt tânar, Doamna, lucruri am asezat destul/ca sa pricep caderea din somn spre echilibru, /dar bulgari de lumina dac-as mânca, satul/nu m-as încape în pielea mea de tigru./Sunt tânar, Doamna, tânar cu spatele frumos/si vreau drept hrana lapte din sfârcuri de cometa,/ sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele în os/si sa dezmint zapada pierdut în pirueta./Sunt tânar, Doamna, înca aripile ma tin/chiar de ating pamântul pe-aproape cu genunchii, /aceasta putrezire ma-mbata ca un vin/caci simt curgând prin dânsa bunicile si unchii./Sunt tânar, Doamna, tânar, de-aceea nu te cred, /oricât mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara/desi arcasii cetii spre mine îsi reped/sagetile vestirii, sunt tânar. Buna seara! /

semne sonore

Nu stiu cum ar fi saptamana fara joi. Si joi fara seara. Dupa pranz, ma gandesc la concert. Si ca sa fiu sincera de tot, doua ore inseamna mica mea portie de evadare . Intr-un alt fel de viata. Stii cum e? Ca un vis frumos. Cu ochii deschisi. Spuneam ca nu sunt o cunoscatoare. Sunt o iubitoare. Asta seara, dirijorul Tiberiu Oprea, de care cred ca toate doamnele si domnisoarele din orchestra sunt indragostite, s-a intrecut pe sine. Omul asta are ceva de zburator. De magician. Aduna , asterne, cheama, limpezeste, topeste sunetele. Prin miscari. Sala este coplesita. Este un fel de vraja care pleaca de la el , deopotriva catre orchestra si catre ascultatori.S-au interpretat Corelli- Sarabanda, Vivaldi- Concert pentru doua trompete si orchestra in Do major si Bach- Concertul brandenburburgic nr.3 in Sol major- solisti la trompeta, Mihai Dima si Bogdan Malacescu. In partea a doua Ravel-Introducere si Alegro pentru harpa, solista Miruna Vidican . In final Prokofiev, Simfonia nr. 1 in Re major.’ Clasica’ in patru parti a fost magistrala. Un zbor sonor duios, catifelat, plin, puternic si din nou cuminte . Ca un vis! p.s.Concertul a fost pregatit in cateva zile. Munca imensa! Talent, pasiune, inteligenta, disponibilitate sufleteasca! S-a schimbat programul , pentru ca s-au imbolnavit cativa componenti ai orchestrei. Din auzite, stiu ca salariile acestor artisti sunt foarte mici. Rasplata pentru ce inseamna profesie este acea sfanta legatura nevazuta intre scena si public.Vibratia! Intr-o sala, incalzita de aplauze! Acasa , pe un post de televiziune se discuta despre castigurile salariale de 20000eur/lunar, pe care le primeste o doamna dintr-un minister anume. Mi-a venit in minte vorba cuiva traim in Romania..