Culoarea argintului, a cerului nehotărât, a râului ce tot crește, a mării gânditoare.
M-am gândit la gri, ca o posibilă treaptă între alb și negru; parcă o prăpastie tot mai adâncă împarte societatea în acel firav, jinduit alb și tot mai necruțătorul negru.
Am învățat carte, eu și generația mea, în anii în care Mihai Eminescu nu era întovărășit de sintagma ”poetul nepereche”, repetată de niște ani buni, până la saturație , în fața școlarilor plictisiți. .
Profesorul meu de Limba Română, absolvent de Litere și Filozofie, Domnul Gheorghe Fulga, la al cărui mormânt mă înclin, ori de cîte ori duc florile recunoștinței mele pentru părinți.ne cerea să citim cu creionul în mână. Și să memorăm poezie și fragmente consistente scrise în proză. Am continuat , profesoară fiind, tehnica asta de îmbogățire a minții și a sufletului copilului
În anii aceia deloc ușori, când omului i se luase pământul , esența existenței sale, în dumbrăvioara cu salcâmi, în timp ce învățam pe dinafară poeme și fabuloase texte narative , trăgând cu urechea la poezia- da, chiar era poezie- molcomului rimt în care blânda vacă rupea iarba proaspătă, ori seara, la lumina lămpii, am deslușit eu tainele cititului cu drag și cu un anume rost.
Rând pe rând, își găseau loc în memoria mea texte din marii clasici, fragmente din ”Românii supt Mihai- Voievod Viteazul”- ”Ardealul”- ce bijuterie literară! ”Vasile Porojan„, al lui Alecsandri, ” Bietul Castor”, ”Puiul” și câte alte opere atât de fascinante, că și uitam să alerg degrabă acasă, să mânânc ceva și să fug la școală.
Astăzi, lumea bătătorește căi paralele.
Unii văd alb, alții văd doar negru. Fără vreo posibilitate de a lăsa loc pentru strălucirea tainică a griului.
Mi-am verificat memoria. Greu, dar deloc imposibil, am redescoperit în minte multe strofe din poemul eminescian învățat printr-a cincea.
”Ei ,îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă,
Și sucul cel mai dulce pământului i-l sug...
Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămâne?
Munca , din care dânșii se-mbată în plăceri...”
Întmplător sau nu, tocmai am citit Amos Oz-”Cine nu este în stare sau nu este dispus să așeze răul într-o ierarhie riscă să se transforme prin asta în slujitorul răului.„
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.