dar tu?

Parca a trecut o vesnicie de cand n-am mai spus- vai, ce frumos!

p.s. este nevoie de o schimbare. In atitudine.

nervi

Ce ar spune poetii , auzind ca oul a devenit motiv de mare ingrijorare nationala? Oul , nu gaina. Ion Barbu, matematician, ce sa-i faci, il privea in soare. Era ou dogmatic. Tudor Arghezi gasise cea mai potrivita solutie- Zdreanta. Nichita Stanescu l-a descoperit printre Elegii // ELEGIA OULUI, A NOUA //
Într-un ou negru mă las încălzit / de aşteptarea zborului locuind în mine;/ stă unul lângă altul, nedezlipit,/ sinele lângă sine./ Sentimentul unei aripi îmi curge-n spinare,/ senzaţia de ochi îşi caută o orbită./ O, tu, întuneric mare,/ tu, dezgustată naştere încremenită / S-a aşezat pe mine o idee / şi mă cloceşte maternă./ Acum, tot ceea ce este e / rotundă căldură şi fermă./ Sare din mine un fel de plisc / în toate părţile şi deodată./ Refuză să fie un obelisc / şira intimă, curbată./ Sparg coaja pielii mele, arsă,/ lipită de-a dreptul pe suflet,/ ca să-mi rămână ne-ntoarsă / întâia încercare de umblet./ Sar cojile negre, oho! / Mai mare mă aflu şi nezburat,/ lipit de acel încotro,/ cu o boltă de jur împrejur adăugat./ Scot ochi cu priviri nereale / la dreapta, la stânga, în sus şi-n jos,/ născând şir de regi-animale,/ care ştiu cum se moare frumos./ Întind şi o pană de os, irizată / atinge negrul concav./ Sar cojile negre deodată / şi iată-mă, iarăşi, suav,/ închis într-un ou mult mai mare,/ clocit de-o idee mai mare,/ gălbenuş jumătate, pasăre jumătate,/ într-un joc cu paşi pe furate./ Ou mare! Silabă răcnită / într-o perpetuă creştere smulsă / fără tavan stalactită / sedusă./ Ouă concentrice, negre, sparte / fiecare pe rând şi în parte./ Pui de pasăre respins de zbor,/ străbătând ou după ou,/ din miezul pământului pân'la Alcor,/ într-un ritmic, dilatat ecou./ „Sinele” încearcă din „sine” să iasă,/ ochiul din ochi, şi mereu / însuşi pe însuşi se lasă / ca o neagră ninsoare, de greu./ Dintr-un ou într-unul mai mare / la nesfârşit te naşti, nezburată / aripă. Numai din somn / se poate trezi fiecare, -/ din coaja vieţii nici unul,/ niciodată.//

diferit

Speciile comunica. In felul lor. Unele se ajuta. Soarecii simt inaintea altora cutremurele. Cainii isi anunta stapanii .Daca vin hotii.

Lupii urla. A pustiu. Ataca. In haita. Porcii grohaie . Lenesi. Mereu murdari. Broastele oracaie. Cat le tine .
Pasarile se intrec. In triluri. Albinele bazaie. Si inteapa. Cu ac propriu.

Oitele merg in turma. Behaie usurel. Si raman uitate. In gard. Pana le trezeste ciobanul. Cu bata.

Caracatitele traiesc putin. Sunt niste solitare.Rivalele pescarusilor. Evoluate. Cu spirit de proprietate. Isi apara teritoriul in care traiesc si unde vaneaza. Cand sunt atacate, isi deruteaza adversarii aruncand un nor de cerneala. Sunt curajoase. Musca , otravindu-si captivii. Evita contactele. Fac expeditii de vanatoare. Seara. Sau in zori.

Omul este superior tuturor speciilor. Deocamdata. Gandeste, vorbeste, canta, se spala, tradeaza, plange, danseaza, ofteaza, rade, iubeste, munceste, uraste, se imbraca, iarta, cucereste, pierde, aduna. Este artist, razboinic, print. Cersetor. Conduce. Dezbina. Cucereste. Are stil. Sau nu. De multe ori, vorbele lui vindeca orice rana. Imblanzesc scorpii. Opresc ostilitati. Domolesc orgolii. Sau ustura mai tare decat intepatura albinei. Cuvintele ranesc . Mai adanc decat muscatura sarpelui. Lasa urme . De bocanci. Pe suflete. "Omul este un animal imblanzit, care, de-a lungul secolelor, a dominat celelelte animale cu inselaciune, violenta, cruzime”. Charles Chaplin.

cu fereastra deschisa

..desi ( inca) este ger. Daca vine de la LiaLia, nu este doar un joc frumos. Este un mic test de sinceritate. Cateva intrebari clare. Frumoase. Asa ca, avand oglinda in fata, am intrebat, cu voce tare, si au rezultat urmatoarele:1. Ce si cat din viata personala expui scriind? Cat simt ca vreau si pot , in ceea ce ma priveste. Suficient, pentru cine ma citeste, sa inteleaga cam cine sunt, de ce ma duc, pe unde ma duc, cand ma duc, ce bucurii, tristeti, dileme, uimiri am. Ce mi-as dori sa schimb, daca as putea.2. Cu ce iti dauneaza blogul? Am mai spus cand si de ce- nu din ce cauza- mi-am facut blog . Am fost ajutata. Voiam ceva prin care sa raman intr-un perimetru spiritual drag mie. Am avut jurnal. Din liceu. Cu intreruperi. Nu pot lasa anumite clipe sa zboare. Pur si simplu. Daca imi dauneaza blogul? As vrea sa cred ca nu. 3. Cu ce te ajuta blogul? In doi ani, am descoperit, pe rand, cateva persoane absolut fascinante.Cu voia lor, le-as putea numi prieteni. Avem multe in comun. Se intampla, din cand in cand, sa comunic nu doar pe blog , cu cateva dintre ele. Este un privilegiu pentru mine. Apoi, a scrie aici este un mod de a sta de vorba cu mine insami. Asa cum sunt. Mai scotocesc, scriu, renunt, revin..este o indeletnicire placuta. Un exercitiu. Care ma tine 'in priza'. Este legatura mea cu lumea. Nu doar cu cea aflata la doi pasi. 4. Ce reactii permiti? Nu suport agresivitatea, aroganta si rautatile. Greseli facem toti, ca oameni suntem. Cred ca naivitatile – ale mele sau ale altora- n-ar trebui sanctionate dur, pentru ca astia suntem- un amestec de seriozitate, copilarie, greutati, neajunsuri, bucurii, (i)luminari, sperante. Ma intristeaza cand scriu in credinta ceva si mi se raspunde in doi peri. Din politete. Ceva care nu are nimic comun cu gandul meu. 5. Care ti-e rutina de bloggher? Nu stiu daca as numi-o rutina. Ceva este. Si nu ceva oarecare. Este important. Inainte de a ma culca, ma uit sa vad cine m-a citit, ce ma intreaba, ce-mi raspunde. Citesc des ce scriu prietenii si cunoscutii, ce mai spune lumea. Raspund, se intampla sa nu-mi placa ce am raspuns, sterg, revin. Sunt importante si orele. La care scriu. La care intreb. La care mi se raspunde. Este un fel de apropiere benefica. Sunt unele bloguri frumos decorate, altele au muzica buna... Cu teme grave. Alteori cu glume. Blogosfera este , sper sa nu gresesc, o alta varianta a existentei fiecaruia. In care mie mi-e bine.In care as vrea sa scriu zilnic ceva interesant. Este un pact cu mine. Transmit leapsa-Roxanei, lui Shanti, Elei; Angelei, Mariei si Anei( daca mai trec pe aici), lui Manon.p.s. daca si altcineva o doreste, cu mare placere.

de sezon

Auzi cate o vorba. Pur si simplu. Te iei cu ale tale. Dupa o vreme, reapare. Cum cine? Vorba. Asa pe nepusa masa. Cica, daca vrei sa vanezi mistreti, sa nu te apuci sa tragi in iepuri. Nici in nevastuici. A spus-o cineva. Om mare. Atat de mare, ca ma intreb cine or fi mistretii.. celelalte jivine nu conteaza.