Lumea, cea pe care o văd eu, pare tristă. Mult prea tristă. Mă întreb dacă asta are legătură, neapărat, cu sărăcia materială.
Mulți dintre cei pe care-i cunosc nu sunt săraci.
Nici acum, nici în perspectivă. Tristețea este o stare de spirit. Care vine dinlăuntrul ființei. Și se transmite. Pentru că este contagioasă.Se cuibărește în cotloanele tainice ale ființei.
Mi-am propus, și chiar îmi impun, să văd partea plină a paharului.
Brazii sunt verzi, cerul este albastru, când vrea, soarele își arată raze, poate prea firave, dar ele sunt calde.
De cele mai multe ori, copiii se bucură de lucruri mărunte.
Poate că ar trebui să ne întoarcem la Poezie!
"La obârşie, la izvor,
nicio apă nu se-ntoarce,decât sub chip de nor.
La obârşie, la izvor
niciun drum nu se întoarce
decât în chip de dor.
O, drum şi ape, nor şi dor,
ce voi fi,
când m-oi întoarce la obârşie, la izvor?
Fi-voi dor atunci?
Fi-voi nor?
Lucian Blaga, ”Cântecul obârșiei”
