Ianuarie își risipește incertitudinea ultimelor zile.
Mai întâi” Refugiul timpului„,de
Gheorghi Gospodinov, o carte bulgărească, în format electronic. O carte stranie, mult apreciată de criticii care au și premiat-o.
”Ce se întâmplă cu omul cand îi dispar amintirie”?
Romanul devine o clinică a trecutului, în care sunt tratați suferinzii de Alzheimer, nu oricum, ci prin conectarea lor la întreaga epocă trecută, ștearsă de tăvălugul necruțător al uitării, camerele lor reconstituind integral atmosfera în care personajele căzute în amnezie au trăit vremuri intense.
Încăperile reunesc fidel complexitatea anilor pierduți: străzi, parcuri, mobilă, modă, parfumuri, mâncăruri, nasturi, muzică, servicii, presă.
Un roman paradoxal, aș zice, care, printr-un condei inspirat,” tratează„într-un fel unic uitarea, dușman care cotropește memoria umană, până în cele mai tainice colțișoare.
A doua carte, după care s-a și turnat un film răsplătit cu Oscar,”Nu există țară pentru bătrâni”, de McCarthy, adună în paginile ei niște personaje care nu au nicio șansă de a ajunge la bătrânețe.pentru că războiul, drogurile, violența, crimele, jalea și teroarea distrug tot în Vestul sălbatic.
După o viață crâncenă,dezamăgit și neputincios în a face schimbări în bine, un șerif demisionează.
”M-am gândit ce m-a făcut să-mi doresc să fiu om al legii. O parte din mine a vrut întotdeauna să conducă.Ba chiar a insistat destul de mult. Voiam ca oamenii să asculte ce am de zis. Da mai era o latură din mine care nu voia decât să scoată pe toată lumea la liman.Dacă am încercat să-mi cultiv ceva, latura asta mi-am cultivat-o.
Părerea mea este că că suntem toți prost pregătiți pentru ce va să vină și nu-mi pasă în ce formă vine.
Și indiferent ce vine, eu cre(d) că n-o să aibă destulă putere să ne susțină...”
”Limbajul omenesc nu poate descrie ce s-a întâmplat la Auschwitz. Amploarea acelor experienţe oribile ar avea nevoie de un nou vocabular. Limba pe care o cunosc eu nu are cuvinte pentru a descrie ce simt”- sunt cuvintele uneia dintre supraviețuitoare, care a cunoscut, de la 14 ani, teroarea.Terezin, Auschwitz, Birkenau, Bergen-Belsen sunt locuri în care fetița a cunoscut oroarea și dezumanizarea în cele mai cumplite forme.
La Auschwitz, devenită asistentă în blocul 31 destinat copiilor, este numită „bibliotecara„celei mai mici biblioteci din lume.
Ea păstra ascunse 12 cărți( interzise) riscând o mare pedeapsă: un atlas de geografie, un tratat elementar de geometrie, un dicționar de rusă, Contele de Monte-Cristo de Alexandre Dumas, un roman de Karel Čapek, altul de HG Wells și Noile căi ale terapiei psihanalitice de Sigmund Freud, aceasta era comoara ei.
Nu-ți povestesc conținutul cărții, pentru că trebuie să simți durerea fiecărei pagini- cartea este scrisă nu doar cu sufletul, este ceea ce supraviețuitoarea spune„ am început să înțeleg ce mi s-a întâmplat atunci.
Am simțit această tocire a emoțiilor timp de mulți ani și nu sunt sigură că mi-am revenit vreodată cu totul„.
La Auschwitz, devenită asistentă în blocul 31 destinat copiilor, este numită „bibliotecara„celei mai mici biblioteci din lume.
Ea păstra ascunse 12 cărți( interzise) riscând o mare pedeapsă: un atlas de geografie, un tratat elementar de geometrie, un dicționar de rusă, Contele de Monte-Cristo de Alexandre Dumas, un roman de Karel Čapek, altul de HG Wells și Noile căi ale terapiei psihanalitice de Sigmund Freud, aceasta era comoara ei.
Nu-ți povestesc conținutul cărții, pentru că trebuie să simți durerea fiecărei pagini- cartea este scrisă nu doar cu sufletul, este ceea ce supraviețuitoarea spune„ am început să înțeleg ce mi s-a întâmplat atunci.
Am simțit această tocire a emoțiilor timp de mulți ani și nu sunt sigură că mi-am revenit vreodată cu totul„.
