Să tot fie vreo, nu, nu pot spune sigur câți, oricum, nu puțini ani..era vară, cald , cald rău.
La televizor rula un serial cu un tânăr sclav negru, Kunta Kinte. In film era mereu vară. Lunga vară fierbinte. In film și afară. Și nu se mai termina.
Kunta Kinte evada, era prins, incerca din nou și căldura verii devenea mai apăsătoare, mai greu de suportat.
Nu știu de ce mi-au tot revenit in minte, zilele astea, imagini din filmul văzut cândva…
Ca și cum mulțimi de Kunta Kinte se trezesc dimineața, se uită pe cer, soarele arde, și azi, și mâine, arde..
Fiecare așteaptă.
Chiar, ce așteptăm in fiecare dimineață?
p.s. Nu-mi plac spaimele, nici panica..
Să fie muzica leacul cel mai bun?
ce asteptam? .... hmmm ..de la om la om ..eu astept sa ies din casa ... adica mereu pierd vremea dimineata prin casa inainte de a merge la servici :))
RăspundețiȘtergereBuna intrebare. Si as continua cu "oare ce anume ne determina sa ne ridicam din pat si sa intram intr-o noua zi?" Caci nu cred ca putem astepta o viata intreaga...
RăspundețiȘtergereUite, in momentul acesta, prefer sa cred ca totusi, Kunta Kinte este liber. Asa nu pare totul lipsit de speranta si de sens.
Iar cu Vali Sterian... mi-ai mers direct la suflet in seara asta!
Sa ai o noapte racoroasa, draga Gina!
cred ca numai dumneavoastra ne puteati crea incertitudini legate de tanarul, de acum venerabil, Kunta Kinte, fiindca e clar ca buna ziua, ieri era liber si vindea combinatul de la galati cu un profit superb, din care isi cumparase Dacia Duster si calatorea pe urmele voievozilor romani in gradina de la Poenari , Leresti, Curtea de Arges, dupa ce bause o oala de apa din pivnita de la Florica! Nu l-ati vazut?! Fiindca Dusterul avea modificari de nerecunoscut...
RăspundețiȘtergereasa sa fie
RăspundețiȘtergereMi-ai adus aminte de serial. De fapt, de numele personajului, în rest nu mai pot spune nimic despre film.
RăspundețiȘtergereDar pot să spun că Amintirea cu haiduci a lui Sterian este şi va rămâne de vis...
Îmi permit să las aici nişte gânduri pe care le-am scris mai demult.
Niciodată haiduci
Unde sunt haiducii de altădată?
Iată o întrebare la care este foarte greu să răspunzi.
Poate că dacă ar mai exista cai sălbateci,
Alergând către orizonturi cu valurile coamelor în vânt,
Am putea să punem şaua pe unii, rotaţi sau murgi,
Reînvăţând din mers tainele galopului
Şi valoarea zăbalei...
Ne-am da demisia din birourile
În care plictiseala este direct proporţională
Cu importanţa joburilor
Şi am lua calea ultimelor păduri
Pentru a plănui, în jurul focurilor,
Ambuscade moderne în care să cadă
Vănătorii de trupuri şi vânzătorii de reclame agresive.
Bineînţeles, n-am propune să oprim şi poştalioane moderne,
Numite maşini,
Iar răpirea unor domniţe cu păr bălai
Ne-ar înveşmânta în fantasme clipele de reverie.
Astăzi – şi aceasta devine axiomă –
Nu mai sunt haiducii şi nu mai sunt nici caii
Care să se confunde cu orizontul
Nechezând a eliberare exhaustivă,
Domniţele cu păr bălai se vând mai degrabă
Posesorilor de portofele care gem
În învălmăşală de carduri,
Iar despre demisii mai bine să nu vorbim.
Acum eşti eliminat fără preaviz,
Redus la stadiul pervers de cantitate neglijabilă,
Iar ideea perimată a haiducului resuscitat
Rămâne doar o simplă metaforă...
Cristian Lisandru
Gânduri bune, Gina!
Muzica nu e nici pe departe un leac al verii fierbinti.
RăspundețiȘtergereE doar amagire, rabdare si sudoare.
Simtite doar de catre cei batuti de soarta ori de vara fierbinte.
Manu,
RăspundețiȘtergereO să vină și vremea când, imediat după trezire , va trebui să faci zece treburi deodată, cu ochii pe ceas.
Bucură-te, cât se poate, de plăcerea risipei!
Ionelmuscalu,
RăspundețiȘtergereSă fi fost , oare, vreodată, Kunta Kinte o certitudine?
Imi vine să cred că toți avem in noi câte ceva din goana lui după libertate..
ps. la Florica este o altă lume. Acolo poți resuscita timpul, dacă vrei , poți vedea , cu puțin efort, ochii de peruzea ai frumoasei Calyopi, răsfățată in berlină , alunecând printre lanuri de secară..
Timp, in casa amintirilor!!
Cumva, carpe diem!
Daniela!
RăspundețiȘtergereSă dăm bice-Pe la izvoare/la drumul mare!
Cris,
RăspundețiȘtergereEste un privilegiu să fiu gazda haiducilor tăi!
Minunat poem! L-aș citi copiilor, intr-o seară, in jurul unui foc uriaș, trosnind din toate maruntaiele
”Poate că dacă ar mai exista cai sălbateci,
Alergând către orizonturi cu valurile coamelor în vânt,
Am putea să punem şaua pe unii, rotaţi sau murgi,
Reînvăţând din mers tainele galopului
Şi valoarea zăbalei...”
Mulțumesc mult pentru picătura de frumos!
Anonim,
RăspundețiȘtergereGândul tău are gust de tristețe..ne amăgim, nu invățăm asta toată viața?
da, e bine ca nu am ora fixa la care trebuie sa fiu la servici :-)
RăspundețiȘtergereRuxi,
RăspundețiȘtergereMi l-am imaginat , de multe ori, liber, așezat, in coliba lui de trestii, cu o droaie de puști simpatici in jur..
Alteori, il văd fugărit prin păduri, hăituit, impidicându-se, cazut și , din nou, ridicându-se.
Ce este libertatea?
Cine și ce te face să-i simți dimensiunea?
Chiar există libertate?
Imi place tristețea optimistă, dacă pot să spun așa, a lui Vali Sterian !
Imi plac drumurile și herghelia lui de vise!
O zi cu drumuri limpezi iți doresc!
Manu,
RăspundețiȘtergereFaci parte dintre privilegiați.
La sefi intri Ionescu si iesi Kunta Kinte!
RăspundețiȘtergereLa fel patesc cand intru pe unele bloguri: plec cu ideile autorilor...
Nu stiu daca ar trebui sa raspund la intrebarea ta.Am s-o fac totusi.Ce sa astept in afar de o calatorie?ultima.
RăspundețiȘtergereca mine sunt multi si asta e trist.
@ Daurel,
RăspundețiȘtergerePrima e de rău..
a doua, dacă mă gândesc că sunt gazda recentă, nu mă supără deloc.
Găbița!
RăspundețiȘtergereAm stat mult pe gânduri, de fapt, vorbele tale m-au lovit.Nu prea știu să spun mare lucru.Până ieri, tu i-ai incurajat pe alții, ai promovat campanii de ajutor pentru suferinzi.
Nu se poate să gândești așa când este vorba despre tine.
Ești o supravieșuitoare!! Așa te-am simșit de când ne ”știm”
Iartă-mă pentru multele vorbe..n-am spus nimic din ce mi-aș fi dorit..
Gina, din pacate, tot ce ni se intampla de-un timp ne taie si ultima speranta.
RăspundețiȘtergereAzi astept ploaia de stele, e ceva frumos, nu-i asa? :)
P.S. Sunt o supravietuitoare si trebuie sa razbesc si de data asta.
Da, Gabi, ești o supraviețuitoare!
RăspundețiȘtergereȘi o onvingătoare!
Trebuie să câștigi!
Aștept ploaia de stele!!!
ca veni vorba de Kunta Kinte, poti sa revezi serialul. Din 14 noiembrie e in nou in Romania difuzat la... Romantica :) Pe bune, pe verificate! :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos, B! Notez!!
RăspundețiȘtergere