Pur și simplu, nu știu cum să incep. S-o spun direct, s-o iau mai pe ocolite?
Nu de alta, dar nu mi s-a intâmplat niciodată să fiu martora vreunei intâmplări ieșite din comun, cum spun unii că li se intâmplă frecvent
De azi dimineață mă tot intreb – să spun, să nu spun?
Cine o să mă creadă, dacă și mie mi s-a părut o minune?
Răsărise, de ceva timp, soarele. La fel de arzător ca ieri.
Imi place să-l aștept, cu cafeaua gata, sub ulmul din grădina.
Mă uitam cum iși clăteau florile fețișoarele scăldate in rouă , rășfățate de vizita matinală a unui stol de fluturi .
Am crezut că mi se pare.
Cu- cu !cu-cu!
Și tot așa de vreo cinci ori.
Minune mare!
De ce zic că e minune?
Știam că, la o dată anume, 8 iulie,responsabil de asta fiind Sfântul Procopie, cucul tace.
Astăzi,fix după o lună de tăcere, s-a răzgândit.
N-am visat.
Nu am martori și nici probe.
Cuvântul meu este suficient?
Arhi-suficient!! Si sunt sigura ca nu a fost o parere. L-am auzit si eu aici, prin padure, si in Fagaras, cu mult dupa 8 iulie.
RăspundețiȘtergereDaca n-as sti mai bine, as fi jurat ca m-a urmarit pana aici! :-))
Te imbratisez, o seara frumoasa, Gina!
Cum sa nu te cred? La cate lucruri neobisnuite asistam zi de zi, un cuc care a cantat "dupa ce i-a trecut vremea", nu ma mai mira.
RăspundețiȘtergereDar... te invidiez pentru privilegiul de a-l fi ascultat!
la cate...Incertitudini mi-e dat sa intalnesc, nu stiu ce sa cred despre declaratia de mai sus:))
RăspundețiȘtergerehh
poate pasarile Gina, masoara timpul altfel :)
RăspundețiȘtergeresau poate pur si simplu simtea ca tu ai nevoie sa il auzi :)
eu nu am mai auzit cucul de ani buni. si chiar imi este dor de el. dar, aici la tine parca aud cu-cu!
o saptamana frumoasa :)
Ruxi,
RăspundețiȘtergereDe când merg mai des la țară, primăvara il ascult de câteva ori pe săptămână.Nu l-am văzut niciodată.
Ieri a fost prea mare surpriza, pentru că mă așteptam să ascult alte voci..
Zile și nopți frumoase, draga mea!!!
Maranda,
RăspundețiȘtergereBună dimineața!
Dacă mă gândesc bine, acum vreo trei ani, a fost o toamnă prelungită, deosebit de frumosă. Undeva, intr-un colă al curțtii, la sfârștul lui septembrie, un salcâm a inflorit. Nu in intregime.
Știu câ atunci, mulți , din diverse colțuri ale țării au sesizat același lucru.
Până la urmă, natura este miraculoasă!
@hh,
RăspundețiȘtergereCe nume ți-ai ales, sună amenințător, dacă ar fi să-l asociez , fie doar cu un ceas dintr-o zi..
Dacă ai incertitudini , suntem chit.
Mulțumesc !
Angela,
RăspundețiȘtergereȘi eu cred că păsările iși au ”filozofia” lor.. trăind printre nori, sunt mai aproape de lumină.
Cele care ” vorbesc”, poate că ne ințeleg mai bine și ne dăruiesc cât pot din ce știu..
O săptămână frumoasă și vouă!!
Si eu l-am auzit acum vreo doua zile... pentru prima data...
RăspundețiȘtergereCantecul lui mi-a calauzit gandul catre povestirile lui Creanga :)
Zi frumoasa!
Lotus,
RăspundețiȘtergereBine ai revenit!
Ce surpriză plăcută!
Nu te-am ” văzut de multă vreme.Da, Nică avea mare necaz pe sora cucului, ceasornicul mult prea matinal..
Ce frumos mi-ai adus natura aproape...e parca as fi stat si eu acolo langa tine...Am fost sambata intr-o vizita la o proprietate din campie , un pic rupta de lume...Desi populata de musafiri, frumoasa casa prevazuta cu piscina si tot ce-i trebuie spre a te simti bine, era traversata din cand in cand de un sunet sinistru care se repeta la minut:un sunet puternic de cucuvea care rezona foarte puternic in linistea locurilor....Am intrebat gazda ce e cu acest sunet si mi-a spus:era un dispozitiv electric care avea rolul de a speria graurii ce ar fi atentat la vita de vie a respectivei familii ospitaliere cu oamenii, nu si cu pasarile cerului.Locul mi-a parut parca si mai sinistru dupa aceasta dezvaluire.Macar tu ai avut parte de un cuc autentic.
RăspundețiȘtergereMaria,
RăspundețiȘtergereCântecul cucului a fost marea surpriză a zilei, pentru că îi trecuse vremea.
In celelalte zile, la diverse ore, este concert in toată regula.Pe toate glasurile și măsurile. Se incheie seara târziu , cu cel al broaștelor.
Mă ”prăpădesc ” după lumea asta de necuvântătoare, inzestrată cu atâta har!
Iți doresc să guști din frumusețea ei!!
Poate că nu a fost nici un cuc. Poate că era o pupăză ... sub acoperire!
RăspundețiȘtergereNatura, planetele şi animalele, ne oferă mereu surprize, dovedindu-ne că ... habar n-avem de realitate!
Zilele trecute, pe câmp, am putut constata cât de fioros poate fi paşnicul meu Prieten, Ulise: a scos un popândău dintre nişte rădăcini şi, efectiv, l-a flendurit (pentru neardeleni: l-a rupt în trei!). Realmente, m-a îngrozit! Sper să nu uite niciodată, nici o clipă, că suntem Prieteni!
Zamfir de Turda!
RăspundețiȘtergere1. Și de-ar fi cum zici, tot minune era- și pupăza iși intrerupe vara cântatul.
2. Eu cred că Ulise iți este prieten, dar mai știu că paza bună trece primejdia..așa că, nu te ascunde.Stai la vedere.
p.s. popândăul era, cumva, paznic?