E august, la jumătate.
arșiță.din zori până-n noapte.
Dorințe ucise,
în gânduri și vise.
Văi fără dealuri,
ape nebune spintecă maluri.
Drumuri mănunchi,
speranțe căzute-n genunchi.
Copii rătăciți,
de mame grăbite.
Bătrâni răvășiți
la porți năruite.
Ferestre trântite.
și voci infundate.
E august. la jumătate.
p.s. asta am ”văzut” citind presa. Apoi, după ce am tras o fugă in oraș, cât să nu mă frigă arșița, lumea nu mi s-a părut atât de tristă. Mai degrabă, fiecare cu ce-l doare..
este atâta sensibilitate în TOT ce scrii că mi(-e) teamă aproape să citesc...
RăspundețiȘtergere... şi nu pot altfel :(
E un peisaj destul de cenusiu, in ciuda verdelui din aer...Totusi, hai sa ne agatam de o franghie de roua salvatoare.ea exista undeva, trebuie doar sa crezi in ea.
RăspundețiȘtergereCELLA,
RăspundețiȘtergeremă cred o persoană normală.Doar că am multe incertitudini. Am spus-o răspicat.
Mulțumesc!
superba poezie. bravo, Gina. ai mare talent.
RăspundețiȘtergerecam asta vad si eu. ma doare. dar ce pot schimba?
Shanti,
RăspundețiȘtergereMăcar ne strigăm nemulțumirea. Este un câștig.
August are intensitatea sfarsitului de vara, a sperantelor pierdute si a neincrederii intr-o toamna suficient de puternica incat sa ne faca sa mergem inainte, pe acelasi drum.
RăspundețiȘtergereSuperba traire, superba poezie...
"Fiecare cuce-l doare..."
RăspundețiȘtergereCand s-a facut o alfabetizare a adultilor, au fost stimulati prin daruri, astfel: cel ce scria corect "caiet", "radiera", "creion",..., primea acele lucruri.
Nea Ion scria mereu "vaca"...
@Danangib,
RăspundețiȘtergereBine ai venit!
Ador toamnele! Pentru culori, tonuri, șoapte. Chiar și ploile lor despletite,dar limpezi imi creează certitudinea că viața capătă alt curs.
August mă sperie- căldura este sufocantă, pare internimabilă, lucrurile par fixate intr-o stare de amorțire..
Mulțumesc frumos pentru gânduri!
@Daurel,
RăspundețiȘtergereȘtia el, nea Ion, de ce se alfabetizează.
p.s.umorul ardelenesc este tonifiant.Chiar intr-un august amorțit.
Pacat ca abordezi poezia atat de rar!
RăspundețiȘtergereAstazi n-am iesit, ma sufoc afara.Se pare ca vine racoarea cat de curand, la noi adie vantul si se simte.
RăspundețiȘtergereDesi nu sunt prea binedispusa, canicula asta are si parti bune. :)
Cati,
RăspundețiȘtergereRețin provocarea!
Gabi,
RăspundețiȘtergereVremea nu prea ține seamă de ce vrem noi.
Maria,
RăspundețiȘtergereInteresant indemn.
Eu sunt optimistă cu moderație.
gina mea... esti atat de sensibila la tot ceea ce este in jurul tau... dar te rog, uita-te spre tine... si cred ca gasesti acolo putere si optimism sa dai si altora...
RăspundețiȘtergereEla, frumoasă floare de portocal,
RăspundețiȘtergereNu te speria- am grijă de suflețelul meu! Dar nu pot trece fără să observ ce ce petrece in jur..
Din păcate,de mult timp,am constatat că, in general, fiecare este cu ce-l doare...Din cauza asta, poate, ne aflăm unde ne aflăm...
RăspundețiȘtergereSuperbă poezia!
P.S. Urmăresc postările cu viu interes. Cu multă stimă!
Ania.
Domnișoară jurist, Ania!
RăspundețiȘtergerePână mai ieri, eu acordam note. In catalog.
A venit vremea să mă evaluezi tu, fosta mea dragă elevă!!
Îți mulțumesc!
"Ferestre trântite.
RăspundețiȘtergereși voci infundate.
E august. la jumătate"
Da, fiecare cu ce-l doare. Bună eticheta.
Cris,
RăspundețiȘtergere”un om intre atâția oameni”, ca o parafrazare a titlului uni roman..