sub același cer

Ca un furnicar.
 De dimineață până seara. In toate părțile. Buluc. Piciorul pe acceleratie, care pe care. Nu  contează vârsta mașinii, nici a șoferului. Nu mai conteaza nimic.
A dispărut poftiți! Ce să mai vorbim  de scuzați!
 Lumea este tot intr-o goană . Către?  Nu știu..
O fi știind cineva?//
Cum ieși din oraș, timpul se măsoară altfel.
Lanurile, unele de porumb, altele de floarea- soarelui, primesc liniștite, și arșița, și ploaia. Și vânturile dezlănțuite.
Omul speră.
Să-i fie cât de cât. Nu indraznește la mai bine. Trece din cand in cand să-si mai vadă locul lui.Rupe buruienile , se uită și la vecini, bombăne ceva, doar de el știut, și pleacă. Așa cum a venit.
Cu gânduri.
Fără vorbe.//
Câțiva ulmi inalți , croindu-și coroane umbroase, inconjoară curtea.
Primul, chiar langă poartă, ca un paznic. Nu stă la taifas. Strategic, si-a adunat ramurile intr-o boltă verde. Nici razele soarelui, cât sunt ele de ascuțite, nu pătrund. Il ocolesc. Se opresc printre flori.
Ceilalti, unul lângă altul, separă curtea., privind dincolo de gard.
Visinilor li s-a cam zdrențuit podoaba. Fără bobițele lor roșii sunt doar niste musafiri la spectacolul verii fierbinți. Doi aluni plăpânzi isi lovesc, discret, palmele de frunze.
Alături, un smochin, scăpat cu greu de vânturile primăverii, mult prea aspre pentru eleganța lui fragilă, si-a intins frunzele in evantai. Se uită in stânga, se uită in dreapta..peste tot flori.
Cu fuste crețe, pictate in toate culorile, cârciumăresele râd in soare! Una mai increzută decât alta. Le cam supăra buruienile care isi bagă coada printre ele, țesându-și perdeaua lor aspră.
Rozmarinul, creț si parfumat, se adună in pâlcuri pe lângă sora lui , in jupă galbenă, cu  bumbișori, levănțica.
Un piersic- copil si-a pus casa in mijlocul unei tufe de crin.
Ceva mai departe, rusinoase, in grupuri sau singurele, ferite sub pălăriuțe albe, stropite  cu  puncte roșii, inocentele impânzesc curtea.
Câta vreme infloresc,  mai există  puritate.//

Răsar in momente diferite.Rezistă   fiecare  in felul ei. Unele pier, altele cresc frumos.
Primesc baia ploilor de vară, adorm sub licărul stelelor. Se trezesc in zorii zilei. Cu gust de rouă.Și parfum discret.
Trăiesc .
Nu doar pentru ele.//
Se străduiesc  să-i convingă pe oameni  că pe pământ  e loc pentru toți.