miercuri, 6 iulie 2011

a avea un ideal

   înseamnă a avea o oglindă- Nichita Stănescu

Au curs valuri de vorbe. 
S-a scris și s-a tot vorbit, de dimineață , până seara târziu,  la noi și prin presa străină,  despre necazul tinerilor respinși la sesiunea de bacalaureat din acest an.

Cum era și firesc, discuțiile s-au mutat și la celălalt capăt al listei.
Invitată aseară, într-o emisiune televizată, Luminița Maxim,  o tânără din Gârbovi, Ialomița, absolventă a Colegiului Mihai Viteazu, din capitală, cu media 9, 83, admisă la câteva facultăți din  Marea Britanie și din Germania, și-a exprimat prin vorbe simple convingerile-  Eu vreau să fac exact ce-mi place. Exact ce îmi place mie, matematică şi aeronautică, nu sunt plătite în România. Aeronautică pentru nu prea se construiesc avioane la noi şi matematică pentru că profesorii sunt foarte prost plătiţi.  Nu cred că mi-ar plăcea să urmez automatica, aşa cum aş fi obligată aici, doar ca să am un salariu destul bun. Nu cred că e cineva împlinit prin bani. Cred că e împlinit făcând ceea ce îi place, să facă cu pasiune. Cred că asta e problema în România. Lumea merge la serviciu doar ca să aibă bani.
Am trăit cu mare   admirație momentul- un copil modest le-a  servit adulților din  studio  o lecție de  rigoare/demnitate/disciplină/ echilibru/ cunoaștere  clară a  a realității  românești. 
Jurnaliști , oameni politici și de artă, care, deși se adunaseră pentru a discuta o problemă extrem de serioasă, nu și-au uitat obiceiul de a-și încrucișa  săbiile în cuvinte țipătoare în fața lumii, amintind obsesiv  cuvintele bani, sărăcie, dezorientare.
Ascultând-o  pe fata încrezătoare în   propriile-i convingeri, mi-am reamintit o poveste frumoasă.//
 Într-o dimineață cețoasă, un modest fermier scoțian,aflat la muncă,  aude strigăte de ajutor. Își abandonează rapid lucrul  și, fără să se gândească la pericol, smulge cu greu, trupul unui copil,   din nămolul mlaștinii, în care și-ar fi găsit cea mai  îngrozitoare moarte.
Îl duce în locuința lui săracă, îl îngrijește și-l conduce acasă.
 A doua zi, în fața casei , se oprește o trăsură luxoasă, din care coboară un   bărbat elegant.
- Am venit să te plătesc, pentru că mi-ai salvat fiul din ghearele morții!
-Nu, domnule, nu pot să primesc bani pentru ceea ce am făcut. Așa am simțit că trebuie să fac.
În ușa deschisă a casei, apare chipul fiului fermierului.
-Dă-mi voie să fac și eu un gest pentru tine- lasă-mă  să –i ofer fiului tău aceeași educație pe care o va primi fiul meu. Sunt convins că vei fi mândru de el!
 Fiul fermierului a urmat cursurile Școlii de Medicină-St. Mary,s Hospital Scool din Londra.
Este vorba despre sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.( i-am văzut statuia în centrul Madridului)
 După niște ani, prietenul lui,  copilul scăpat odinioară din tentaculele mlaștinei, s-a îmbolnăvit de pneumonie.
  Amenințat pentru a doua oară de moarte, tânărul a fost salvat  de    penicilină  . 
El se numea Randolph Churchill,  fiul lordului  Winston  Churcill.//

Dacă am privi povestea de mai sus  ca o fabulă, ar trebui să găsim învățătura.
p.s.ce morală  s-ar potrivi?

29 de comentarii:

  1. Am o prietenă care a terminat prima pe facultate la Fizică în Măgurele. Nu a găsit masterat de Astro-Fizică la noi aşa că a plecat la Universitatea din Bonn.
    Ea vrea să se întoarcă, eu o sfătuiesc mereu când o vad pe messenger să rămână acolo, aici este doar bătaie de joc şi au succes doar analfabeţii şi pupatorii în funduri: roşii, albastre sau portocalii.
    Aia care ne mint că predecesorii au fost comunişti, că ei nu au mâncat ciolan dar au untură închegată pe la colţurile gurii de la el.

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-adevar exista si oameni frumosi!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Costea,
    Cred că prietena ta „suferă„ de o boală sufletească-nostalgiae valachorum, dorul de ceea ce a fost al ei-pământ, amintiri, cer, livezi, ape.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dana,
    frumusețea lor izvorăște din simplitate și sublim, nu se măsoară în bani.
    Se zice că o singură stea, pe cerul smolit, conferă armonie întunericului!

    RăspundețiȘtergere
  5. :(
    Pe mine m-a enervat tanara... si foarte rau!
    Nu conteaza banii, insa mama ei face pe draqu in patru ca ea sa invete carte, sa faca un liceu bun in Bucuresti si mai cauta si alte surse de venit ca sa poata pleca din tara la studii in strainatate.
    Pai cum nu conteaza banii?!

    Sa se faca profesor de matematica si sa predea la un liceu din Dalga, iar salariul sa fie de 700 ron.
    Sa o vad atunci cum ii va plati pasiunea ei darile catre stat, utilitatile si alte cele necesare traiului.
    Nu mai vorbesc despre intemeierea familiei sau despre activitati culturale, incepand de la cumpararea cartilor pana la spectacole.

    Da, sunt de acord, ca fiecare om sa urmeze un drum cu pasiune, dar si cu ratiune!

    Multa RATIUNE, ca de aceea s'a dus draqului societatea romaneasca. Ca pasiunea a fost pusa prima pe lista, iar ratiunea a fost aruncata la cosul de rufe murdare, e ponosita rau.

    Pasiune pentru bani, pasiune pentru statut social, pasiune pentru viata opulenta, pasiune pentru stapanire, dominare etc.

    Nu poti fi un profesor bun, daca traiesti de pe o zi pe alta, nu poti da randament cand incep grijile sa te macine iar tinerii sa faca mishto de tine ca traiesti la limita subzistentei.

    Sunt de-a dreptul revoltat!
    :(
    Conteaza banul, pentru ca el dicteaza viata omului modern.

    Daca nu are bani, iaca nu pupa sa studieze in strainatate si oportunitatea de a face ce-si doreste se evapora precum s-au evaporat salariile profesorilor chiar aparate de lege!

    Extremele nu sunt folositoare nimanui.
    Nici sclav al banului, dar nici idealist care cerseste bani strainilor pentru implinirea dezideratelor.
    Valoarea banului imi parea ca ea sa o cunoasca foarte bine, tocmai pentru ca mama ei face atatea sacrificii pentru a-i da toate sansele sa se realizeze.

    RăspundețiȘtergere
  6. Servus Gina:

    Mi-a placut povestea din postul tau.
    Problema din introducere e foarte complexa, nu am raspuns, dar incerc sa inteleg cate toate se petrec.

    Te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  7. Îmi plac idealiştii. Uneori îi caut cu lumânarea. Sunt din ce în ce mai puţini. Mă bucur pentru că măcar unii dintre adolescenţi pun mai presus de toate cartea. Ca modalitate sigură prin care poţi fi împlinit. Sufleteşte. Nu doresc să discut despre părţile pragmatice ale vieţii, tocmai pentru că sunt necesare (of...) dar nu înseamnă totul...

    RăspundețiȘtergere
  8. @andreiraduM,
    Da, cred că vedem lucrurile diferit. O să vorbesc din punctul meu de vedere- fiică a părinților mei, mamă a băieților mei, profesoară, femeie.
    În gimnaziu, eram copilul foarte bun la toate obiectele! Profesorii mei îmi prevedeau un viitor extraordinar. Tata a făcut cât se putea face într-o perioadă incertă- întovărășirea, colectivul etc.
    Am mers la un liceu foarte bun- teoretic, m-a obligat să urmez realul, l-am ascultat, dar meseria mi-am ales-o cu toate urmările- profesoară de limba română.
    Sunt mulți profesori săraci, este o realitate.
    Există posibilități să depășești sărăcia, chiar să-ți asiguri un confort, fără să faci compromisuri.
    O admir pe fata asta, pentru partea din ea, care seamănă cu partea din mine. Chiar sunt sigură că va reuși!
    Eu, ca mamă- le-am dat copiilor mei tot ce am putut- stimul către carte- într-o vreme, citeau mai mult decât mine. I-am îndrumat/controlat/ redirecționat la lecții/lucru etc. Le-am cumpărat jucării, cărți, le-am stimulat pasiunile.
    Când nu m-am mai putut implica , au primit ajutor suplimentar prin meditații.
    Le-am lăsat libertatea să-și aleagă meseriile dorite.
    Amândoi muncesc din plăcere.
    S-a întâmplat să fie foarte bine!//

    Ca dirigintă, am pus totdeauna accentul pe CARTE!! Oricât de puțin vor fi crezut unii dintre elevii mei în vorbele mele, știu sigur că acum îmi dau dreptate!
    Eu sunt convinsă că va veni vremea când tot cei care ȘTIU vor fi primii!!

    Fata despre care vorbim și-a determinat mama s-o înțeleagă. Ce vrea ea? Vrea școala cea mai bună, vrea competiție, vrea performanță în ceea ce-i place.
    A spus răspicat de ce nu vrea aici- se primesc bani puțini. Pentru calitatea și importanța muncii ei, se vrea răsplătită!
    Ce este rău în asta?
    Eu zic că este ideal să faci ce-ți place- doar așa ar progresa lumea.
    Cu oameni care știu ce vor, fac munca din plăcere, nu pentru că sunt împinși de nevoi- casă/copii/facturi.
    Și mai știi ceva? Cred că ar trebui să fim mândri, când apar copii care au ideal!!

    Sper că nu te-am supărat!

    RăspundețiȘtergere
  9. Irina,
    Sigur că este complexă, tocmai m-am străduit să-i răspund lui Andrei, în limitele adevărului meu.
    N-am muncit în afara țării, au muncit copiii mei, nu sunt străină de dificultățile pe care le întâmpină un tânăr , dar SE POATE!!
    Tu știi mult mai bine! Poate chiar ar trebui să vorbești despre asta!
    Mulțumesc mult!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Cris,
    Sigur că omenirea este împinsă înainte prin „lucruri„, toți vrem lucruri, care se procură prin bani.
    Idealiștii au suflet!
    Eu cred în ei!
    Ce-ar fi lumea fără voi, poeții, fără artiști?
    Până la urmă, fiecare are viața pe care și-o face , nu?

    RăspundețiȘtergere
  11. Ai foarte multa dreptate. Ascultandu-i pe cativa proaspat castigatori ai bacalaureatului, cu 10 sau aproape 10, m-am simtit mandru si mai optimist. Mandru deoarece sunt romani, optimist deoarece mai putem spera. M-au castigat prin logica, cultura si realism.

    RăspundețiȘtergere
  12. Mircea,
    Cât de bine ămi pare , nu neapărat că gândim de pe aceleași coordonate, că, pentru că , ne regăsim idealurile , propriile noastre idealuri, în copiii aceștia, care se ridică, fiecare în felul lui, deasupra mediocrității din jur, deasupra vorbelor de trei lei , pe care le au , prin buzunare, câțiva adulți, ocupanți vremelnici ai unor scaune mult prea înalte pentru ei..
    Știi cum văd eu lucrurile? între ei- copiii despre care vorbim și generația care este lăsată ostentativ deoparte, se creează o armonie.
    Este semn că idealismul cu care noi ne-am aruncat în viață EXISTĂ!!
    Există în ei, în forța lor, de care eu sunt conștientă și mândră!!!
    O zi însorită îți doresc!
    Și o „Baladă pentru Adeline”!!!

    RăspundețiȘtergere
  13. :)
    Buna de dimineata, Gina!

    Da, sunt de acord, toti oamenii sa faca ceea ce fac, cu placere, din pasiune, am mai spus-o, o repet!

    Fara drag de ceea ce faci, totul iese un rahat cu perje...
    Insa de aici pana la a spune ca nu conteaza banii, ca ei sunt neimportanti, ca doar pasiunea este cea care da fericire, ca din ea traiesti, imi pare un drum desul de lung.
    Pe tanara o inteleg... inocenta este mult mai puternica si nu-i mai permite ratiunii sa analizeze lumea in care traieste.

    Nu poti declara cu emfaza ca nu conteaza banii cand mama ta se speteste sa obtina bani ca sa te tina la studii.
    Nu poti declara cu inocenta juvenila ca nu conteaza banii cand tu spui intr-o forma superfluu ca astepti ajutor de la oamenii de bine sa pleci in strainatate pentru a face ceea ce-ti place!
    ...

    "pentru calitatea muncii ei, se vrea rasplatita"
    :))
    Pai despre asta am vorbit in comentariul meu anterior.

    Pasiunea da satisfactie interioara, banul ofera conditiile necesare pentru a-ti satisface pasiunea si pentru a trai intr-un mod decent!

    Sunt interdependente.

    :))

    "nu pentru ca sunt impinsi de copii, nevoi"?
    Da?

    Vorbim la modul serios, sau ne prefacem ca traim intr-o lume fara griji?

    Sunt sute de copii din sate-ruina care nu pot merge la scoala datorita faptului ca parintii lor nu au bani sa-i sustina. Nu mai vorbim de faptul ca parintii sunt epave, si nu au cum sa-i invete nimic bun, pentru ca ei insisi nu sunt educati...

    Pot avea ei pasiuni peste pasiuni... se-mpiedica de lipsa banului, ala de fara valoare.

    Normal ca un copil al carui parinte a facut orice pentru a-i oferi sansa sa mearga la scoala gandeste la modul idealist. Nu a simtit povara greutatilor cotidiene.
    In fine.

    Eu nu am niciun motiv sa ma mandresc cu astfel de copii.
    Nu de idealism are nevoie societatea romaneasca. Ci de RESPONSABILITATE si RATIUNE!

    Ma iertati ca fac nota discordanta.
    Citesc coementariile si ma crucesc.
    Adulti care au trecut prin examenul vietii, care stiu foarte bine cum se invarte roata unui sistem, se declara optimisti si increzatori (speranta le falafaie prin fata ochilor) doar pentru ca cativa dintre liceeni au luatr bac-ul cu 10 si le-a satisfacut o nevoie... de a intalni idealisti!
    Oameni buni, credeti ca din '90 pana azi nu au mai fost tineri care au luat bacu'ul cu 10 si au fost idealisti?
    Care au urmat facultati ori aici, ori in strainatate din pasiune?
    :))
    Si???
    Ce s-a schimbat in societatea romaneasca?
    Au avut ei acces la functiile care le-ar permite sa faca o schimbare majora in "sistem"? Una benefica, desigur, pentru societatea romaneasca, pentru Romania?!

    Despre ce vorbim?
    Scriem dulcegarii si ne hranim cu iluzii de teama de a vedea adevarul?

    Da, sunt multi oameni frumosi in Romania.
    S-au intors sute de tineri din strainatate pregatiti pentru a face ceva... si?
    Ii vedeti pe undeva?

    A... la nivel de individ, putem vedea destui oameni fericiti ca fac profesia cu pasiune, facand totodata si zeci de compromisuri.
    Dar nu pentru binele societatii, ci pentru binele individual.

    In fine...
    Gina, cine se supara papa bataitza!
    :)
    Este doar un dialog in contradictoriu.
    Fiecare priveste din perspectiva lui.
    O zi frumoasa, tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  14. Citii, ca sa ma exprim mai olteneste, toate comentariile si ma crucii ( tot olteneste, cu accent a doua silaba)

    RăspundețiȘtergere
  15. Mircea,
    Scuze, mereu „bat „aiurea- „îmi„!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Daurel, fa ritualul pana la cap... scuipa si de trei ori in san!
    :))
    dar... olteneste!

    RăspundețiȘtergere
  17. Andrei,
    Poate că dacă am fi față în față, mi-ar fi mai simplu să -mi spun gândurile. Tu ești pragmatic, nici eu nu sunt aeriană. Am muncit foarte mult, nici acum nu mă odihnesc.
    Știu că sunt mulți copii de nota 10, unii dintre ei mi-au fost elevi.
    Dintre aceștia, unii s-au realizat, alții stau acasă.
    Nu diplomele, la urma urmei, decid ce se alege de cineva, ci mulți alți factori laolaltă.
    Ceea ce spun este și din cunoașterea realității- fiul meu cel mic a urmat doi ani de facultate și masteratul ”afară„. Cu două licențe - una aici și una în Franța, cu un masterat în Italia, vorbitor de 6 limbi , a primit un loc de muncă sub așteptări, aici.
    N-a renunțat. A perseverat.
    Îi place ce face acolo, muncește enorm , este recompensat aproape pe măsură.

    Revenind ”cu picioarele pe pământul” ăsta al nostru, cred , în continuare în optimismul fetei și al altora ca ea.

    Cum n-a simțit sărăcia? chiar a simțit-o, dar nu și-a ieșit din „matcă„. Ai auzit ce a spus- se distra mergând în parc.
    Nu cred că a venit să întindă mâna, au adus-o cei din platou, așa cum i-au adus și pe alții.

    În trecut, bogătașii, conștienți că nu vor lua nimic cu ei dincolo, investeau în tineri merituoși. Țara asta are nevoie de oameni harnici, inteligenți, pasionați . Eu așa cred că se vor schimba lucrurile, prin tineri, prin forța lor.

    S-ar putea ca ea să nu câștige în bătălia cu viața, să nu se adapteze..sau cine știe câte alte chestii se pot întâmpla!!
    Eu admir forța ei, faptul că are un IDEAL, într-o vreme în care multe fete de condiția și de vârsta ei se droghează, se cuplează cu indivizi care le-ar putea fi bunici, doar pentru BANI.
    Ea n-a spus că exclude BANII.
    Vrea doar să muncească în domeniul pe care îl iubește, în care se vede ”TARE„.
    Eu înțeleg că nu pune BANII ÎNAINTE, ci PASIUNEA.
    BANII vin de la sine, dacă muncește bine și frumos.

    oOsă-ți spun ceva care stă ascuns în sufletul meu- era o vreme, cred , la un an după ce am terminat facultatea, când adunam mărunțișul de prin pușculițe. Momentele acelea aveau farmecul lor!!
    Banii nu sunt totul, este adevărat că putem trăi fără ei, dar ei se fac!
    Pasiunea există.
    Sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  18. @ Gina
    Intr/o singura postare ridici o serie intreaga de probleme. Parerea mea este ca nimeni nu poate excela in ceva, daca nu primeste acea scanteie Dumnezeiasca. adica acordul Sau venit la momentul optim. Omenirea are o evolutie a inteligentei, a tehnologiei deosebit de interesanta. Mii de ani oamenii au utilizat ca mijloc de transport, calul, caruta si s/au razboit cu sabia, arcul si sulita. Mii de ani. Pentru ca apoi in 3/400 de ani , infim pentru evolutia omenirii , sa primeasca scanteia care i/a deschis omului mintea. In aceasta ,,secunda, de istorie, am trecut la aeronave, computere si am fost sa vizitam si niscai planete. Curios nu ? Eu zic ca nimic nu este intamplator. Totul se petrece conform unei planificari. Cred ca finalul este interesant.
    Pe aceasta fata o pretuiesc , atat pentru inteligenta ei cat si pentru ambitia ei. Totusi ea trebuie sa inteleaga faptul ca lumea este materiala si materialista. Poate ca are note mari , poate se angajeaza in industria aeronautica a unei tari sau uniuni. Are sansa sa evolueze normal ca un inginer oarecare sau, daca primeste scanteia , poate excela. Dar trebuie sa inteleaga ca orice firma te pretuieste exact cat faci, minus un anumit procent care e beneficiul firmei. Economie de piata.
    Romania a avut industrie aeronautica , dar ca urmare a faptului ca nu s/a investit si cred ca au fost si interese straine , a fost pusa pe butuci. Competitia in domeniul tehnologiei militare este dura si face sa dispara chiar si state.
    Si eu sper ca valorile sa revina la locul lor. Cred ca ar fi interesant ca seful Academiei romane sa spuna cati ,, doctori,, merita acest titlu. Eu cred ca foarte multi nu merita.

    RăspundețiȘtergere
  19. :)
    ca sa fiu carcotas pana la capat (mi-am asumat rolul), as spune ca povestea ne invata ca "fiecare cu norocul lui"!
    Daca taranul salva un sarantoc, fiul sau nu avea parte de o educatie aleasa, iar inventatorul pelicilinei oricum s-ar fi ivit.
    Privim in istoria medicinei, a fost o batalie destul de dura pentru "inovatori", care sa ramana in istorie ca fiind "parintele" nu stiu carui medicament.

    Lumea sapiensilor este o lume dura, poate mult mai dura decat cea a animalelor, pentru ca armele folosite nu sunt rudimentare, s-au dezvoltat odata cu sapiensul.

    RăspundețiȘtergere
  20. :)
    Gina, e clar ca nu putem ajunge la un numitor comun in aceasta "speta".
    :)

    Nu vreau sa dezvolt subiectul din respect pentru tine.
    Pot spune doar ca ascundem mizeria sub pres si ne iluzionam ca avem casa curata!

    Nu contest faptul ca se poate trai si cu foarte putini bani, ne demonstreaza atatea milioane de romani. Unii reusesc, altii nu.
    Pe cei care nu reusesc nici nu-i privim. Capul nostru este indreptat mereu spre cei ce reusesc.
    Ne intretin flacara sperantei.
    Si uite-asa perpetuam un sistem putred, care se va prabusi cu totul, la un moment dat.

    Ce conteaza ca 90% dintre elevi sunt praf, conteaza ca 10% sunt varful... restul la malaxorul vietii!
    Ce conteaza ca nu avem salarii, demnitate... conteaza ca avem destule portite pe care le putem deschide in caz ca salariul nu ne ajunge sa platim factura la intretinere, dar uitam sau nu ne pasa ca multi dintre noi nu pot deschide acele portite si se zbat sa supravietuiasca.

    Ma astept ca intelectualii, sa se trezeasca, la un moment dat, si sa repuna in ordine scara valorilor.
    Ma intereseaza mai putin cat de idealisti sunt, ma intereseaza foarte mult ce actiuni intreprind pentru a reaseza societatea romaneasca pe un fagas firesc, in rand cu tarile langa care tara noastra s-a asezat "nolens-volens".

    Cu mentalitatea gen: eu muncesc fara bani sau cu bani foarte putini pentru ca o fac din pasiune incurajam smecherii sa profite cat mai mult.
    De ce guvernantii sa dea bani profesorilor, mai bine fac sali de sport din care afacerile lor si punga lor sa iasa in avantaj... atat de usor!

    Gata... nu mai spun nimic!
    "case is closed" cum spunea nenea Soric!
    Am incercat sa sugerez o imagine de ansamblu. Poate ca nu am reusit.
    Degeaba privim la o singura piesa de puzzle daca celelalte piese lipsesc cu desavarsire.

    Ma ierti pentru disconfortul creat prin "pozitia" mea.
    Las la portita... narcise!

    RăspundețiȘtergere
  21. @Daurel,
    N-ați vrea să fiți ceva mai clar? Mai amănunțit!
    p.s. Acum , când scriu, văd că și Andrei cere niște ”completări”!!
    Sper să nu transform fereastra mea în cine știe ce câmp de bătălie!( hihihi!)

    RăspundețiȘtergere
  22. Micutzul,
    Este foarte frumos demersul tău, un arc peste timp, ca să rămânem în „spațiul aeronautic„.
    Categoric, dacă nu există acel semn despre care vorbești, lucrurile stagnează.
    Fata asta este un simbol, putea fi altcineva.
    Câteva zile bune , oameni mari, de dragul banilor, au plâns pentru că mulți au „picat„ examenul de maturitate. Foarte bine! Or fi printre ei și elevi de-ai mei, care n-au făcut față.
    nd, în sfârșit, televiziunile i-au descoperit și pe câțiva care au demonstrat că ”se poate”, era firesc să se nască opinii pro și contra!
    Eu o admir pe fată în clipa asta!
    Nu știu ce va face mâine- poimâine. depinde de ea și de N alți factori.
    Vreau să spun că ea vrea, înainte de toate, să se realizeze, apoi vrea bani pentru ceea ce face.
    A face bani oricum este ceea ce auzeam în vremea cealaltă prin formula ” se descurcă”..
    Am detestat felul ăsta de viață- să te descurci. Ca și cum te-ai strecura hoțește. Asta nu este viață.
    Viața este o luptă, nu-l citez pe Coșbuc, o spun din experiență, dar o luptă la lumina zilei, cu nopți nedormite.
    Ce mai, eu mi-am recăpătat optimismul.
    Moderat.( însă)

    RăspundețiȘtergere
  23. Andrtei,
    Am luat narcisele!!
    Era o poiană la Negrași, o mai fi??
    N-ai creat deloc disconfort. Cred că spunem același lucru în stiluri diferite.
    Nimănui nu-i place să trăiască din bani puțini. Mie, nicidecum. Nici foarte mulți.
    Știi unde apare diferența?
    Ea ( partea din mine, fata de odinioară) vrea întâi realizarea . Undeva , într-un loc special- școală bună/profesori buni/ laboratoare bune.
    Și apoi când toate își vor găsi făgașul, vrea să fie bine plătită pentru ceea ce face foarte bine.
    Nu vrea să fie sluga banului. Are Un IDEAL !!!

    Se poate să-l realizeze!
    Se poate să nu reușească.
    Nu depinde doar de ea.
    Ce vreau, eu nu contează.
    Eu aș vrea ca fiul meu să muncească aici, să-l pot vedea atunci când mi se face dor, nu doar când poate el să tragă o fugă, pierzând mai mult timp cu trenul de la București acasă, decât face cu avionul între două metropole.
    Cred că mulți copii plecați s-ar întoarce, dacă aici ar fi condiții să fie plătiți pentru competență, nu pentru a supraviețui.
    Cred că acesta este numitorul pe care îl cătăm.
    Dacă nu l-am găsit, eu rămân cu narcisele promise!!!

    RăspundețiȘtergere
  24. Aseara nu am vazut nici o emisiune cu absolventi de liceu.
    ce s-a intamplat la acest bacalaureat e prea trist.
    Vinovati suntem toti, din pacate!

    RăspundețiȘtergere
  25. Traim intr-o tara unde visele au fost furate si duse peste mari si tari,exact ca in povestile copilariei.Atunci nu intelegeam morala acestui "furt",dar acum cand stau sa ma gandesc la ce se intampla in jurul meu,imi este tot mai greu sa...visez.Nu pot spune ca eu nu mi-am vazut visul realizat.Am devenit ceea ce am visat,poate pentru simplu fapt ca am putut alege aici,acasa.
    Dar baietii mei unde isi vor gasi visul implinit?
    Multi tineri aleg sa plece sa studieze in strainatate,traind cu speranta ca vor trai asa cum isi doresc.Dau mult de la eu ,dar se asteapta sa si primeasca.Asta e visul lor!Nu-i putem condamna.

    Stau sa ma gandesc ca in viata am intalnit multi oameni care au dat de la ei(bani,munca)numai ca sa poata face ceva bun pentru copii.De exemplu,munca culturala pe care o fac din pasiune de mai bine de 10 ani,fara sa primesc bani in schimb mi-a adus si satisfactii.Nu vreau sa par picata de pe luna,dar multe locuri pe care le-am vizitat,in tara si in Ungaria(mai departe n-am ajuns inca:(...s-au datorat efortului depus in toti acesti ani,dar si faptului ca oamenii cu bani ne-au facut posibile aceste calatorii.Poate eu ca si individ,as fi putut iesi din matca cu olecuta de efort financiar,dar multi copii au cunoscut un alt mod de civilizatie mergand in atatea locuri datorita bunavointei unos straini,cel putin pentru ei.Poate pare nepotrivit ce spun eu aici,dar exact ca si in povestioara ta,si eu am cunoscut acei oameni care au dat de la ei pentru ca noi sa putem merge mai departe.
    Unde sunt acei oameni care pot sa faca ca lucrurile sa mearga mai departe de la sine?

    RăspundețiȘtergere
  26. Aici discuta elitele despre elite...
    Asadar, n-ar trebui sa ne lasam luati de val si sa rostim sume precise...;intre elite doar se sugereaza nivelul remuneratiei; de multe ori nici nu se lucreaza cu numerar...Mai pica de ici, de colo..Mai ai un prieten care-ti plaseaza odrasla in slujba...
    Elitele accepta si viata boema, atat pentru ei cat si pentru familie...
    Parerea mea.

    PS. Deja sunt prea multe familii cu venituri mici care au strans cureaua pentru a plati meditatii copiilor;
    adevarate drame...;
    Pe de alta parte, se strica multe prietenii dintre tineri; si nu numai...

    RăspundețiȘtergere
  27. Gabi,
    De o săptămână, Este marea și nesfârșita discuție a românilor de aici și de altundeva..
    p.s.sper că nu le plângi de milă celor care voiau să fie „bacalaureați„copiind.
    Te îmbrățișez!

    RăspundețiȘtergere
  28. @Daurel,
    Aș crede că în privința meditațiilor adevărul este pe la mijloc.
    Știți câte ore neplătite se prestează în învățământul gimnazial? Vă spun , în cunoștință de cauză- enorm de multe!
    Nu știu cum stau lucrurile în celelalte segmente școlare.
    N-am înțeles de ce s-ar strica prieteniile dintre tineri..din cauza meditațiilor? Că unii au bani , iar cei mulți sunt săraci? Poate, dar realitatea demonstrează că poți fi foarte bun și fără să-i dai unuia și altuia bani.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  29. Angi,
    Dăscălița iubitoare și echilibrată din tine rostuiește toate lucrurile!
    Mama, în schimb, este temătoare. Nu te poți situa în locul copiilor, dacă lor le este bine, ție trebuie să-ți fie și mai bine!! (( eee, până la realitate este cale lungă, de câte ori plâng, doar eu știu)
    Da, eu chiar cred că va veni o vreme, când cei bogați vor investi categoric în a-i ajuta pe copiii harnici și deștepți.
    S-au putea să fie doar o utopie, cine știe?/
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere