i se mai spune veșnicie?

Drumul spre căsuță traversează trei sate.

 Case de tot felul- vile cochete, altele , zorzonate cu multe balcoane, vopsite în cele mai țipătoare culori,  grămezi de turnulețe sclipitoare. Toate   înghesuite pe malul heleșteului , îmbâcsit  de gunoaie și mătasea -broaștei.

De prin curți  năpădite de ierburi înalte,  câte o  căsuță veche, cu număr  uitat,  un petic de carton presat,  pe locul geamului, în a cărui oglindă,   cineva, cândva, o  fi urmărit surâsul înserării și geana albastră a dimineții.

Case noi, curate, curți îngrijite.

Și multe autoturisme.

Dimineața și seara,  drumul care  șerpuiește printre dealuri și colnice, județul, oprindu-se undeva la Dunăre,  este ocupat de  mersul dezordonat al  vacilor, strânse în cireada  mânată de persoane cu priviri triste și haine ponosite,  peste care apa și săpunul au uitat să treacă.

Printre ele, își fac loc   claxoane grăbite și căruțe  de sub coviltirul cărora se  arată fețe de copii obosiți, cocoțați peste perne, pături, oale , mături , și pepeni.

De roata câte unui vehicul pestriț,   un câine stors de vlagă , vrând/nevrând , cu limba scoasă de năduf, ține pasul cu încărcătura trasă de caii, numai piele și os..//

În curtea căsuței,  toate neliniștile  fug.

Vântul mângâie blând  verdele ulmilor.

Parfum de levănțică se răsfiră în liniștea înserării.

 Roșii dolofane își arată fețele   crude  printre frunze aspre. Râd în ramuri prune oacheșe, în  orăcăitul grăbit al broaștelor din lacul de peste  drum.

În pacea amurgului de sâmbătă, dangătul clopotului mângâie blând locuri, case și oameni.

În copilăria mea,  când  se auzea toaca, orice om își oprea  munca.

Dincolo de gard, câmpul își odihnește galbenul pitic al grâului, slabă recolta..

Iulie își strecoară nopțile și diminețile printre zile fierbinți  și vijelii ivite din senin.

 p.s. îți place viața la țară?