Pe blogul cuiva , chiar nu mai știu al cui, prin înțelegere cu Carmen, se anunța un alt fel de miercuri- fotografia obiectului care se află lângă computer.
Și semnificația lui.//
Vremea , loviturile, jocurile, mângâierile fără cuvinte i-au șters trăsăturile.
Are vârsta mezinului meu, Alex.
Jucăria lui preferată!
A purtat-o peste tot, până și la primul lui examen a stat cuminte în penar.
Apoi, când, brusc, băiatul a devenit bărbat, a uitat de bătrânul coșar.
Îl păstrez aici, lângă mine.
Când mi se face dor, trag cu ochiul la figura lui, pe care râsul- plâns își curge vremea. ..
Știai că și jucăriile vorbesc?
e un cosar care stie multe povesti din viata ta. :) Happy WW GIna!
RăspundețiȘtergereDa,spune foarte multe! Și faptul că ați păstrat-o spune de asemenea foarte multe despre dumneavoastră!
RăspundețiȘtergereEiii, draga mea, ce dor iti e... :)
RăspundețiȘtergerefrumoasa povestioara cosarului
RăspundețiȘtergereacum te pazeste pe tine si amintirile tale, happy ww!
RăspundețiȘtergerepazitorul amintirilor :)
RăspundețiȘtergeregabriela,
RăspundețiȘtergereUn prieten mut!!
Vera,
RăspundețiȘtergereNu se poate altfel!
Sophie,
RăspundețiȘtergereMă bucur că-ți place!
Zina,
RăspundețiȘtergereDoar mămicile știu!!
Unele mici obiecte, simple, poartă multe, multe vise şi amintiri.
RăspundețiȘtergereaA,
RăspundețiȘtergereChiar așa!!
@rokssana,
RăspundețiȘtergereȘi al prezentului!
Cel mai bun prieten.
RăspundețiȘtergereadorabila...adorabila poveste :)
RăspundețiȘtergeredaaaaaaa! stinm, am vorbit atitea impreuna,
RăspundețiȘtergeredoar ca de la o vreme sau tot mai adeseori uitam
si le uitam, pierzindu-ne
bun regasit, Gina :)
este clar ca fiecare obiect ce ne înconjoara vorbeste. Si pentru fiecare, spune o alta poveste :)
RăspundețiȘtergereDar sa revenum la Miercurea fara cuvinte... Zina a facut propunerea de astazi - cam târziu si nu oficial, dar regula este una singura: fara (prea multe) cuvinte
aA,
RăspundețiȘtergereNe păzim , pe rând!!
@Max Peter,
RăspundețiȘtergerepoate , pentru că adevăratele esențe se păstrează în „nimicuri„!
Alice,
RăspundețiȘtergereSunt unele lucrușoare care devin aproape organice, nu le poți da deoparte!
Și ție o zi frumoasă!
@fosile,
RăspundețiȘtergereUn prieten tăcut ca o zi de miercuri!
pandhora,
RăspundețiȘtergerePromit să mai aduc povești!!
Ana,
RăspundețiȘtergereUitarea este doar o față a realității, amintirile se păstrează , cu toate ale lor!
O zi frumoasă îți doresc!
Carmen ,
RăspundețiȘtergereCu cât mai puține vorbe, cu atât mai mult adevăr!!
Mulțumesc de vizită și
RăspundețiȘtergeresemnul lăsat la mine pe blog.
O zi excelentă!
Jucărioare, obiecte dragi pe care le-au alunecat şi lor privirile, degetele... acoperite de acum de dorul nostru...
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţişez! (chiar de ni le scriu şi ei, ştiu că nu ne sunt niciodată îndeajuns...)
Gina, emotionanta povestea acestei miercuri.
RăspundețiȘtergereCred ca jucariile vorbesc,eu am alt fel de jucarii, pisicile noastre care ma mangaie, imi vorbesc, se joaca cu mine tot timpul. :)
Cosarul tau e magic!
Jucariile ne vorbesc mereu, vorbesc o limba cand suntem mici, iar cand devenim parinti ne vorbesc o limba a amintirilor, a trecutului si reamintirii. Have a happy WW!
RăspundețiȘtergere@ELENA,
RăspundețiȘtergereCu mare plăcere, mai ales că ai adus și un buchet de lalele!!
p.s. Știi- Simfonia lalelelor!
Danielle,
RăspundețiȘtergereEu le văd ca un fel de punte magică între ieri și astăzi- copilăria lor, tinerețea noastră!
Gânduri bune îți trimit!
Gabi,
RăspundețiȘtergereȘtiu că adori pisicuțele!
jucării vii!
o zi frumoasă!
Lumi RO,
RăspundețiȘtergereFrumos o spui! Jucăriile au limbajul fiecărei vârste!!
O zi frumoasă îți doresc!
O fi având el mai puțină culoare dar asta este contracarată cu înțelepciunea pe care a acumulat-o lângă tine în decursul acestor ani!
RăspundețiȘtergere@Se0cret,
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru vorbele frumoase! Dacă mă gândesc bine, nu știu cine a înțelepțit pe cine..omulețul ăsta mi-a amintit mereu că viața este frumoasă!
Sarut mana, gazda noastra! Coincidenta, pur si simplu. Acum 3 zile admiram niste jucarioare de pe biroul fiicei mele. Acolo, langa calculator, erau "imprastiate" dupa niste reguli, pe care numai ea le stie. Am luat una sa o vad mai bine. Nu stiu cum s-a facut, ca am scapat-o din mana. A cazut, am luat-o, si am pus-o la loc.Dupa cateva minute de la intoarcerea fiicei meie, am auzit niste tipete stridente. M-am speriat serios! Vazuse o crapatura in portelan. Era favorita ei. O jucarie chinezeasca.
RăspundețiȘtergereNu-mi mai trebuie nas bagat, unde nu-mi fierbe oala!
"Hai coşar, coşar..." spune un cântec. Mica mea prinţesă Ioana foloseşte cu mult drag jucăriile rămase de la mama ei. Cu siguranţă acele jucării îi spun poveşti frumoase.
RăspundețiȘtergereSi eu pastrez fel de fel de nimicuri, dar fiecare are cate o poveste.
RăspundețiȘtergereBine te-am gasit! Mi s-a parut interesanta imaginea ta cu obiectele care vorbesc. Plina de imaginatie.
RăspundețiȘtergerecel puţin ele ştiu să păstreze o taină!
RăspundețiȘtergereo seară frumoasă!
@Victor,
RăspundețiȘtergereÎnțeleg reacția fiicei tale!
Cred că există niște legi interioare, care dirijează „dezordinea organizată„ a fiecăruia.
Copiii, mai ales, țin la spațiul lor, fie acesta chiar o harababură, pentru ceilalți.
Doar ei înșiși îi știu rostul.
La noi în casă, există un sertar, unde n-am avut voie să mă uit, decât după ce fiul meu a plecat la facultate.
Și acum este intact.
Acolo , se află un Univers, în care nu există loc pentru intruși.
@abbilbal,
RăspundețiȘtergereSă-ți trăiască Ioana , prințesa Universului ei de jucării vorbitoare!
Kid,
RăspundețiȘtergereAcum chiar mă întreb- universul de ”nimicuri”este al fiului sau al tatălui..
Sau al ambilor, laolaltă!!
@minoki,
RăspundețiȘtergereBine ai venit!
Alegoria mea pornește de la un adevăr- coșarul există, iar vârsta lui este chiar cea despre care am amintit!
Ottilia,
RăspundețiȘtergereDa, frumos spus, jucăriile sunt martori tăcuți și prieteni devotați!
Sărut mâna Gina ! cine poate afirma că jucăriile nu au sufletul lor ?
RăspundețiȘtergereSorin,
RăspundețiȘtergereFrumoasă metaforă! Mulțumesc!
Frumoase amintiri!
RăspundețiȘtergereCel mic al meu isi cara ursii cu el.Poate va veni ziua cand vor ramane cuminti pe un birou.Acum sunt inca ocupati!:))
Un paznic adevarat:) Multumesc mult.
RăspundețiȘtergereDa, maturizarea este uneori brusca; si-i pacat...
RăspundețiȘtergereAmintiri ce sparg barierele timpului necrutator. Fiecare jucarie isi poarta cu sine istoria, una incarcata de nostalgia anilor... O zi excelenta va doresc!
RăspundețiȘtergere