Eminescu este poetul meu preferat.
Nu de ieri. De când mă știu.
În timp, am descoperit alți doi poeți, total diferiți, nu doar ca stil, diferiți ca ființe.Ceva simbolic îi unește- ziua în care au venit pe lume, ultima din mărțișor.
Poetul, academicianul, publicistul Ion Pillat, nepotul marelui politician Ion Brătianu, s-a născut la 31 martie 1891.
Poetul Nichita Stănescu s-a născut în aceeași zi, în 1933.
Îi iubesc deopotrivă.
Prin poezia lor, am mai făcut un mic pas către adevărata frumusețe.
Când am citit primele poeme, eram studentă, apoi, fiecare m-a ajutat într-un fel anume.
Ion Pillat a fost teza mea de licență , reluată peste niște ani, ca teză la gradul I.
Cu analiza poeziei lui Nichita Stănescu Leoaică tânără iubirea, am fost admisă la concursul pentru ocuparea unei catedre în oraș, după zece ani de navetă prin locuri de care îmi aduc aminte surâzând.
Că asta este legea firii//
POEM, Nichita Stănescu
Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa ca ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?//
Ion Pillat- poeme într-un vers
Tipar
Nisipul poartă încă plăpândă urma ta.
Portret
Durere cu ochi negri sub părul azi mai alb.//
Nisipul poartă încă plăpândă urma ta.
Portret
Durere cu ochi negri sub părul azi mai alb.//
p.s. putem face clipa mai frumoasă, picurând un strop de poezie în cenușiul prea apăsător al zilei?
Gina, Nichita Stanescu e poetul meu preferat. Poem e poezia mea preferata. :) Azi e ziua lui, iti multumesc ca mi-ai amintit.
RăspundețiȘtergereNumai bine!
Și iacătă cum câteva versuri pot schimba viața unui om...
RăspundețiȘtergereVă împărtășesc dragostea pentru poeții prezentați,însă poetul meu preferat este Dante Alighieri.
Grozavă postare!
NIKITA, dragul de el, ce tanar a plecat sa-ncante zeii!
RăspundețiȘtergere„Ar trebui
să alerg, mi-am propus,
dar pentru asta va trebui mai întâi să-mi întorc sufletul spre nemişcătorii mei strămoşi,
retraşi în turnurile propriilor
oase, asemenea măduvei nemişcaţi aidoma lucrurilor duse până la
capăt“.
Salmi,
RăspundețiȘtergereCe bucurie!
Uite încă un poem superb-
De dragoste
Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.
Eu mă inec în lumine
si scrisnesc în crugul anului.
Ii arat dintii din gura,
dar ea stie ca eu nu rid,
dulcea luminii faptura
mie, pe mine mă infatiseaza pe când
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea traiesc
în lumea fioroasa
de sub ceresc.”
Citește-l ascultând Direcția V!!!
Îți știu pasiunea , Vera!
RăspundețiȘtergereAduc un gând din poema ta preferată
”Poet divin, lumină fără moarte, m-ajute-n grai iubirea-n veci fierbinte cu care pururi ţi-am citit din carte.
Tu mi-eşti maestru şi tot tu părinte, şi de-s vestit, tu m-ai deprins, cu-a tale, să-ncheg în vers măiestrele cuvinte.
Priveşte fiara ce m-a-ntors din cale, slăvite domn, şi-alung-o de la mine,
căci mă-nfior din creştet până-n poale."
„
Gina, iti multumesc pentru ca mi-ai amintit de Nichita.Nu stiu cum de nu l-am pomenit si pe el, in afara de Ion pillat.
RăspundețiȘtergereFrumoase versuri ai ales.
Trebuie poezie, macar in zilele in care s-au nascut acesti artisti ai scrisului.
p.s.
RăspundețiȘtergereda.
Ica Șt.O. Victor
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Mulțumesc!
Uite un alt Nichita
Poezia este o tensiune semantica spre un cuvant care nu exista, pe care nu l-a gasit. Poetul creeaza semantica unui cuvant care nu exista. Semantica precede cuvantul. Poezia nu rezida din propriile sale cuvinte. Poezia foloseste cuvintele din disperare."
(din "Cuvintele si necuvintele in poezie")
"In exercitarea poeziei e ceva care se poate invata si ceva ce nu se poate invata. Aripa o ai sau nu o ai. Poti sa zbori sau sa nu zbori cu ea. Depinde de aer, de inaltime, de alizeu sau de crivat. Rare pasarile zburand pe ploaie si inca si mai rare cele care zboara noaptea. Aripa este forma naturala a rotii. Aripa nu poate fi invatata, insa roata poate fi invatata. Ingereasca o stii sau n-o stii, lumeasca se invata"
(din "Aripa si roata")
Nu-l citești pe Ion Pillat? Preferința mea nu are nicio legătură cu politica.
Atunci când am încercat prima „cercetare„ , era înainte de 89, am fost la ”Florica„, era în paragină..doar dealurile aveau au aer visător într-o superbă seară de primăvară//
Uite alte două poeme într-un vers-
Trecutul
În ochii verzi porţi marea spălată de furtuni.
11. Ciocârlia
Din praştia câmpiei lumina cântă sus.
p.s. am răspuns
Gabi,
RăspundețiȘtergereMă bucur dacă am adus versurile a căror lectură îți face plăcere!
O zi frumoasă!!!
Anonim,
RăspundețiȘtergereAtunci, să citim un poem
-Lună în câmp
Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea să-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei
si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.
Eu te privesc în ochi si-n jur să sterg copacii
In ochii tai cu luna mă rasfrang
... si ai putea, uitand, să ne strivesti în gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng.
Ce frumos! Deci astazi pentru tine este o adevarata sarbatoare!
RăspundețiȘtergereAm avut recent o lucrare din Nichita Stanescu, din poemul "Lectia despre cub". Am fost nevoita sa ma opresc din scris dupa o ora, as fi avut atat de multe de scris...
RăspundețiȘtergereIntr-adevar o zi speciala!
"Se ia o bucată de piatră
se ciopleste cu o daltă de sânge,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se răzuieste cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
si brusc se fărâmă un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfărâmat!"
"Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
RăspundețiȘtergereși ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa ca ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?//"
Aceasta a fost, din punctul meu de vedere, o sămânţă de geniu. Şi tot ceea ce este legat de Nichita Stănescu mă face să spun, de fiecare dată, că omul acesta a fost genial.
Gânduri bune, Gina!
cu certitudine si din proprie experienta, spun: da, putem!
RăspundețiȘtergeretu stii, gina!... :-)
mă bucur că am trecut pe la tine, Gina. iată ce întâmplări în viaţa ta. nimic nu este întâmplător, asta e credinţa mea.
RăspundețiȘtergeresă nu ne uităm marii poeţi, reprezentanţii noştri în cele două lumi: cea de aici şi cea de Acolo!
o seară frumoasă!
http://www.youtube.com/watch?v=Dt29b8jQWIc
RăspundețiȘtergereCarmen,
RăspundețiȘtergereDa, astăzi am sărbătorit Poezia!!
Cristina,
RăspundețiȘtergereAi creat un moment extraordinar!
Am reflectat îndelung asupra acestui extraordinar poem în proză!
Nu-mi permit un comentariu, aș zice doar două idei care îmi vin în minte acum-
geometric, cubul este imaginea unui corp perfect-deși are colțuri. El este opera omului.
Perfecțiunea este Divină!
Omul nu poate fi egalul Divinității..tocmai de aceea cubului i s-a sfărâmat un colț..
Mi-ai produs o mare bucurie, vorbind despre dragostea ta pentru poezia lui Nichita Stănescu!
Mult noroc îți doresc!
Cris,
RăspundețiȘtergereCe știu este că, de fiecare dată când citesc sau recitesc o poezie semnată Nichita Stănescu, trăiesc senzația unui nou început!
Sorina,
RăspundețiȘtergereDa, eu așa simt!
Mă bucur că împărtășim bucuria că poezia ne salvează!
Ottilia,
RăspundețiȘtergereDa, cred că sunt întâmplări simbolice, cum ar fi apariția în literatură a doi poeți, născuți în aceeași zi, în secole diferite.
Să-i slăvim pe Poeți!
Anonim,
RăspundețiȘtergereFain! Mulțumesc!
Au fost si vor ramane fauritori de frumos,pasiune si dragoste.
RăspundețiȘtergereImi plac versurile scrise ai,aici!
Primăvară
RăspundețiȘtergerePrimejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.
Alături de mocirlele uscate
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?
Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii…
...........
Gina, tema Poveștii parfumate va fi ”Flori de Paști. Parfum de sărbătoare”.
Sâmbătă sau duminică, se poate publica! Acum…noapte bună și vise plăcute!:)
Buna Gina!
RăspundețiȘtergereM-am bucurat si eu de razele de soare din post si comentarii...o fila de calendar cu visare.
Angi,
RăspundețiȘtergereÎnseamnă că ești o romantică!!!A venit primăvara!
Mirela,
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru lectura matinală!
Să scotocim ..poate găsim ceva cu parfum floral!
O zi fără păcăleli!
Irina,
RăspundețiȘtergereSerile de primăvară ne îmbie la visări cu ochii larg deschiși..
O zi frumoasă își doresc!
Asa m-a salvat pe mine Eminescu; si la teza, si la ascultare, si la o lucrare scrisa...
RăspundețiȘtergereIn final si la bacalaureat.
PS. Deoarece Nichita lasa interpretari in ce priveste Divinitatea, eu am retineri fata de opera lui...
Carmen ( http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/03/poezia-este-dimensiunea-cea-mai-curata.html ) m-a caracterizat...
Mereu am ocazia sa iert...;
De data asta cred ca voi riposta cu un articol despre destrabalarile boemei sub comunisti...
Au profitat si: Paler, Paunescu, Z. Stancu, Sadoveanu...In timp ce unii poeti erau la inchisoare, se demolau biserici, se faceau cenacluri la Inviere...
Aveti dreptate: am mai zis-o; insa trebuie repetat mereu...
Pacat ca vocile autorizate tac...
@Daurel,
RăspundețiȘtergerePentru că tot la EMINESCU ne întoarcem, citez
„Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă , de te cheamă,/
Ce e val, ca valul trece,/
Nu spera și nu ai teamă,/
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine”.
O zi bună !
Eminescu si-ar fi putut permite...
RăspundețiȘtergereN-avea catel, n-avea purcel !
Totusi, a nominalizat, a sanctionat fara crutare, ca ziarist,pe politicienii cei rai, pe scriitorii lingai, pe cabotini...
Vorba aia: "ca sa fii tare fii singur "...Nici nu o mai cred adevarata...
PS.Acum ca am zis cam mult aici,cred ca nu voi posta deocamdata despre inutila bagare in fata a personalitatilor agreate de comunisti;
Am incercat sa vand la anticariate (si) cartile celor mentionati; doi anticari omenosi mi-au spus sa nu mai incerc; tinerii nu cauta asa ceva...; m-au intrebat daca am copii; eu am raspuns: "asa si asa..."
@Daurel,
RăspundețiȘtergereRețin discuția de la dispariția cuiva, poet și poltician contradictoriu. Nu prea ne-am pus de acord, ceea ce mi se pare firesc.
După vreo două sâptămâni, m-am întâlnit cu fiul meu cel mare. Am avut o discuție lungă și interesantă pe tema de mai sus.
Am acceptat că fusesem cam prea îngăduitoare în câteva privințe.
Deci: înțeleg de ce nu se caută cărțile de care vorbiți!