vineri, 13 decembrie 2013

obraz lângă obraz..

Există întâmplări care nu se povestesc..ele  se păstrează, chiar dacă le ocolești.Toate, pe lumea asta pot fi simple, dar , tot așa, privite altfel, sunt foarte complicate.
Suntem, cum spunea un poet,doar niște insule pe oceanul vieții.
Personalități indescifrabile..chiar și pentru noi înșine.

Căprioare albe- ce MIRACOL!!

12/13 decembrie- o zi  ca oricare alta..și totuși..


16 comentarii:

  1. Esti sigura ca sunt albe? Nu e cumva publicitate fiind tehnic pe computer "inalbite"?!
    Oricum, sunt adorabile...am vazut candva caprioare,au niste ochi catifelati si o privire de o blandete de nedescris!!!!
    Le gasesc cele mai elegante si delicate animale de pe pamant...iata de ce pentru mine "Moartea caprioarei",are un ecou si un impact teribil....e atat fragilitate in silueta lor!!!!si repet,ce privireeeee!

    RăspundețiȘtergere
  2. Fotografia o păstrez de mai multă vreme; parcă am citit atunci că ea este reală.

    Căprioara? mi se pare a fi cea mai pură vietate, absolut îngerească!
    Am zărit o căprioară de la ceva distanță..ai dreptate, în ochii ei se scaldă candoarea!

    ”Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
    Si stelele uimite clipira printre ele.
    Vai, cum as vrea sã nu mai vii, sã nu mai vii,
    Frumoasa jertfa a padurii mele!

    Ea s-arata saltand si se opri
    Privind în jur c-un fel de teama,
    Si narile-i subtiri infiorara apa
    Cu cercuri lunecoase de arama.

    Sticlea în ochii-i umezi ceva nelamurit,
    Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
    Mi se parea ca retraiesc un mit
    Cu fata prefacuta-n caprioara.
    De sus, lumina palida, lunara,
    Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
    Vai cum doream ca pentru-intaia oara
    Bataia pustii tatii sã dea gres!

    Dar vaile vuira. Cazuta în genunchi,
    Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
    Il pravali apoi, starnind pe apa
    Fugare roiuri negre de margele.
    O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
    Si viata caprioarei spre zarile tarzii
    Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
    Când lasa cuiburi sure si pustii.”

    RăspundețiȘtergere
  3. De la distanta le vazui prin paduri in copilarie...insa intr-o zi am putut sa o vad de aproape la zoo...n-am sa uit ce sentiment uluitor am avut,am ramas pironit locului de atata candoare si delicatete,vorba ta ,angelica faptura,pogorata parca dintr-o alta lume!

    "mananc si plang,mananc..."ce nedreapta e viata!

    RăspundețiȘtergere
  4. Uite încă un text de o mare frumusețe-

    Căprioara , de Emil Gârleanu

    Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă.Şi cum se uita aşa, cu ochi îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.

    Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă, din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit şi de duşmănia lupului, şi de iscusinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi ştiut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara îşi aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe – să încerce puterile iedului. Şi iedul se ţine voiniceşte din urmă; doar la săriturile ameţitoare se opreşte, câte o clipă, ca şi cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată şi, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subţiri ca nişte lugere.

    Dar trebuie să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce pătrunde în inima intunecată, ca un iad, a pădurii.

    Şi-au mers mult aşa până ce au dat, în sfârşit, de luminiş. Iedul, bucuros, o ia înainte sărind. Dar în aceiaşi clipă căprioara se opreşte, ca de-o presimţire, adulmecând. În faţa ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, şi iedul ar fi fost sfâşiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc,sfâşietor, cum nu mai scosese încă, şi, dintr-un salt, cade în mijlocul luminişului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul şi se repede la ea...

    Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Se studieaza in scoli asemeni lecturi?...la cat mai multe!!!!
    Primii ani sunt decisivi in formarea si dezvoltarea afectivitatii...ar trebui sa aiba zau o pondere mult mai mare !...

    Multumesc de lectura...trista,tulburatoare,parca vad aevea scena.
    Nu prea am vazut filme artistice de suflet cu si despre asemeni vietati...bine ca au facut casa mare brotozaurii si toata natia lor feroce reptiliana...forta,putere,grandomanie..ce mi si cu omul asta!



    RăspundețiȘtergere
  6. Din nefericire, nu se mai studiază , de când au apărut manualele alternative.
    Emil Gârleanu și Ioan Alexandru -Brătescu Voinești au scris niște texte absolut admirabile pentru copii. ..au fost abandonate..

    Astăzi, copiii află tot felul de monstruozități din filme.. se abrutizează .
    Multe dintre texte îi îndepărtează de fiorul copilăriei..nu au mesaj., nu spun nimic.
    Ce să spun, rezultatele se văd..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Puiul de prepelita!..al lui Ioan Alexandru Bratescu Voinesti!!!..Doamne nu-l uit niciodata!Are asa un loc aparte in memoria mea,sufar si acum reamintindu-mi!
      Si mai era o povestire impresionanta cu un caine devotat, desi stapanul lui era rau,nemilos..cred ca de Emil Garleanu!

      Ștergere
  7. Da! sunt superbe ambele lucrări- sunt niște bijuterii literare! Nu se mai studiază..
    Ani de-a rândul le-am citit elevilor mei ”Puiul”- mi se întâmpla să plâng, îmi apropiam mult cartea de ochi..mereu izbucnea câte un copil în hohote, îi învățam să memoreze părți din text, pentru că erau scrise cu atâta simțire.
    Mulți au criticat asemenea texte, găsindu-le mult prea siropoase: eu spun că sunt ADEVĂRATE!

    Te referi la ”Moartea lui Castor„..acolo este multă tandrețe, dar și un fel de împăcare tristă cu ”realitatea”- viața animalelor, viața ființelor este finită..

    RăspundețiȘtergere
  8. Incredibil!
    Pai tocmai, ii invata pe copii ce inseamna responsabilitatea,dragostea in contrast cu legile dure ale vietii in care se impun uneori anumite decizii.
    Si cate alte nuante de suflet...mare pacat!
    Probabil au considerat ca sunt prea triste,prea dramatice pentru varsta lor... ...nu mai tin minte in ce clasa se studiau.

    Stii, e cam aceeasi poveste si cu basmele ptr copii in care multi acuza astazi ca in fiecare exista personaje malefice ,fapt cu impact vezi bine negativ asupra copiilor....eu vad o forma de a te pregati pentru viata,de adaptare.Copilul intelege ca lumea este facuta din rau si bine ,face distinctiile cuvenite,intelege treptat ca viata este o lupta pentru un scop superior, al iubirii si pacii.
    Sunt parinti care refuza sa le mai citeasca basme din motivul mentionat.Pareri si pareri....insa evitand sa-i arati copilului si reversul medaliei,sa-l pregatesti,cand va da de greu mai tarziu ca adult,cred ca va fi traumatizat.
    .

    RăspundețiȘtergere
  9. După 89, multe texte foarte frumoase, pline de învățăminte, cu mesaj sensibil au fost aruncate la coș..

    Te întrebi de ce sunt copiii atât de agresivi, de ce înjură fetele birjărește??
    pentru că asta văd în filme, care au înlocuit total CARTEA..

    RăspundețiȘtergere
  10. Filmele se fac deseori dupa carti...nu poti generaliza dand vina pe filme,ce-i drept multe de duzina,ieftine,cu o coloratura pestrita .
    Stii ce scriu foarte multi copii,adolescenti pe canalele online de filme?...Ei bine in top ar fi comentarii de genul,"bun film ,avem si noi ce invata!"..evident copiii cauta repere,modele...si le repereaza totusi cand dau de o pelicula de calitate ,cu talc si fapte de viata reale in care se impune o anumita atitudine prin eroii principali.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă refeream la filmele animate..foarte multe sunt extrem de agresive.

      Ștergere
  11. Superb poemul!!!...abia acum l-am auzit.
    Vezi ,daca nu l-ai recomandat in text?...am crezut ca este asa un cantecel acolo,,,asa se intampla si cu cartile,filmele ,nu exista recomandari,istorici,critici care sa le cumuleze intr-o carte sau undeva intr-o memorie virtuala,
    Cand nu stii ce sa alegi ,se intampla adeseori sa renunti.
    Merg in librarii sa cumpar de ziua cuiva o carte si cand dau de hectare de carti ,ma sperii,ce sa aleg?
    Ar trebui inventariate cartile mari ale literaturii din toate timpurile,prezentate impecabil,cu simt analitic si emotie in anumite emisiuni,carti.Reactualizate permanent.Cate se pot face spre bine si nu se face...banul din cantitati de consum conteaza mai mult decat calitatea si educatia.

    RăspundețiȘtergere
  12. Am spus:” Lectura de vineri!”


    p.s. tocmai am terminat de citit o carte foarte bună! autor- o femeie-Nicole Krauss.

    Seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere

  13. Uff! nu reusesc deloc sa vad filmele pe care mi le recomanzi..
    Trebuie sa-mi impun!!
    Multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere