Sigur nu vei regreta!
motto;
M-a uitat Dumnezeu gândindu-mă,
pâna când gândul
mi-a devenit trup.
M-au uitat frunzele
adumbrindu-mă,
până când nevăzutul
mi-a devenit văzut.
Stau ca și cum cineva
ar trebui să-si aducă aminte de mine
și-ntre timp, ros de aer și nins,
mi se stinge lumina-n oricine.
(Cântec, de Nichita Stănescu)
http://www.gloria.tv/media/
într-o zi vom înțelege că urletul este un început de elegie pastorală, Valeriu Butulescu
După
ce am revăzut filmuletul , m-am gândit la țigăncușa de 13/14 ani, care, zi de
zi , indiferent de temperatură, în fața celui mai solicitat magazin
alimentar din cartier, întinde mâna agresiv, ținând la piept un
ghemotoc..chiar nu știu dacă sub cârpele soioase se află un suflețel.
Te întreb, cum mă întreb și pe mine- omul învață lupta, viclenia, crima, atacul pe furiș, hăituirea, de la animale?
Sau o fi invers?
Să nu fie între specia noastră și lumea nevorbitoarelor decât un pas?
Bună seara, doamna Gina.
RăspundețiȘtergereAm văzut şi eu filmuleţul şi m-a cutremurat dar m-a şi înduioşat totodată.
Nu ştiu să răspund la întrebările dumnevoastră. Normal, oamenii n-ar trebui să se comporte ca animalele pentru că ele n-au rațiune şi numai foamea le fac agresive, dar din păcate foarte mulţi oameni se comportă ca animalele, din cauza lenei, egoismului, invidiei şi a răutăţii care-i macină.
O seară minunată vă doresc, doamna Gina! :)
Draga Stef,
RăspundețiȘtergereDaca este s-o ~luam ~ca la scoala, spunem ca nimalele luptă pentru teritoriu si pentru hrană.
Oamenii luptă pentru fericire, zice-se.
Trăsătura umană caracteristică este ,cred, schimbarea tintei, deci si a `armei~..
Filozoful spune ca toţi avem o dublă existenţă: o existenţă în noi şi o existenţă în conştiinţa despre noi a celuilalt.
Adevarul o fi pe la mijloc, nu?
Rautate? da, mult prea multa..
Sa ai seara buna, draga mea!