La inceput era o incapere.Mare si racoroasa.
Cultivau ciuperci. Nu stiu prea multe. Atata doar ca nu prea le-a reusit afacerea.
Au disparut ciupercile. Si a aparut o casa. In mijlocul padurii. Cu parter si etaj. Frumoasa. Inconjurata de meri .
Adormeau in ciripitul pasarelelor si se trezeau mangaiati de dangatul moale al clopotelor de la schit.
Apoi au inceput procesele. Chestiuni destul de incurcate. Nu mi-am batut capul sa le inteleg.
Doamna imi era colega de catedra. Ii vedeam zilnic fata plansa.
Au trecut cativa ani. Au schimabat vreo trei avocati. Si-au cheltuit toate rezervele. Au pierdut.
Intr-o buna zi , au fost alungati. La batranete.
Acum locuiesc pe undeva, la tara.Nu cred ca mai au putere s-o ia de la capat .
Sau cine stie?
Ieri, inainte de pranz, am ajuns in fata casei din padure. Se auzeau niste batai puternice.
Au disparut portile. Si gardurile.Usile au fost scoase din balamale .
Patru derbedei loveau cu pietre in ziduri.
Casa, tacuta, primea, fara sa se apere, loviturile. Mi-a adus in minte imaginea Cetatii Neamtului dupa asaltul lesilor.
Stapanul, cel care a castigat procesul, nu va locui niciodata acolo.
Are destule case.
Cum se poate numi un om ca cel din povestea ta?un om care a distrus niste vieti.O poveste foarte trista.Cred ca sunt multe asemenea povesti in Romania .
RăspundețiȘtergereGina,iti daruiesc ceva,i-am daruit si Pescarusului.Sa zicem ca e un martisor virtual.
O zi minunata!
Salut, Gabi!
RăspundețiȘtergereAre un nume.Exsta.Este un mare bogatas.Si-a mai "intins mosia cu o palma".Multi asemenea lui au devenit latifundiarii zilelor noastre...
Draga mea, felicitari pentru noul look, in primul rind! Albastrul te prinde de minune, iar eu ma bucur ca ne lafaim si noi, ins firsit, in blogroll-ul tau :)
RăspundețiȘtergereFrumoasa si sensibila abordare pentru o problema care poate parea imobiliara, la prima vedere, dar, de fapt, are adinci radacini in sufletele oamenilor. Pierderea unei case poate fi tragica, la fel cum cistigarea unui imperiu poate sa nu-nsemne mai nimic. Eu stiu un lucru simplu: pentru nimic, dar absolut nimic, nu merita sa-ti pierzi sufletul, sa-l lasi sa cada in deznadejde si sa ajungi, eventual la gesturi extreme. O casa e doar o casa, are un pret. Un suflet e insa nepretuit. :)
Cat de absurda si de nedreapta poate fi viata!
RăspundețiȘtergereE ca si cum ar fi dezgropati niste falnici stejari cu brutalitate si goniti in pamanturi total straine lor.
Dar cum sa se mai poata inchega o viata sanatoasa si armonioasa din cioburi sfaramate de talpa mitocaniei lacome si sfidatoare cu iz mosieresc?
Dumnezeu sa le ajute acelor oameni loviti de "soarta" sa ajunga la liman!
Calde imbratisari! :)
Lav, iti multumesc mult pentru cat tii la imaginea mea- in martie se impune mai multa cochetarie;
RăspundețiȘtergereCat despre tema abordata, ai dreptate, dincolo de " drepturi", exista niste legi nescrise, care, daca nu sunt respectate, e ca si cum s-ar intra cu buldozerul in sufletul omului.
O zi frumoasa!
Vezi tu, pescarusule, desi toti suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, avem posibilitatea de a alege intre bine si rau. Unii aleg sa fie totdeauna mai puternici, oricum, in orice situatie. Trec peste ceilalti...
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa!
intotdeauna exista cineva/cev care sa distruga micile frumuseti si placeri ale vietii, ar trebui sa fim pregatiti sa ne atasam mai putin de lucruri trecatoare...teoretic
RăspundețiȘtergerepractic de fiecare dat cand destinul ne mai intinde o cursa din care nu reusim sa iesim ne trezim cu sufletul desirat
trista povestea gina, dar atat de adevarata si din pacate nu e o exceptie
Asa este, Gala, ar trebui sa avem taria de a nu depinde atat de mult de latura materiala a vietii..din nefericire, nu putem trai in afara acesteia. Multumesc pentru vizita.
RăspundețiȘtergereO seara frumoasa iti doresc!