marți, 17 februarie 2009

sa nu impui nimanui alegerea ta

Am revista de ceva timp. A cumparat-o fiul meu, in vacanta. O frunzarisem, fara a citi.
Ieri dimineata s-a deschis, din intamplare. Atunci am vazut pagina . Am inceput sa citesc; randurile fugeau unul dupa altul si nu-mi convenea deloc ce aflam. Nu-mi convine nici acum. Dar, am invatat, in timp, si incerc sa aplic teoria ca, fiecare este liber sa spuna ce vrea. Pana la un punct. Sa nu lezeze libertatea celuilalt. Sa nu intre cu bocancii in sufletul lui. Bine zis; cati isi curata noroiul de pe incaltari inainte de a intra undeva?
Pe pagina revistei , patronate de un nume important, un domn zice ca de cand a aparut internetul, cel mai bun lucru este ca" nu mai umbla dementii pe strazi", nu-i mai agaseaza pe cei din jur cu tot felul de probleme. Stau in fata computerului ore intregi si isi dau cu presupusul in aproape orice problema, scriind comentarii. Milos din fire , nu stie ce sursa de trai au vietuitoarele cu pricina, dar adauga , zeflemist, ca scriu intr-o zi mai mult decat un ziarist.
Si cum nimic nu este intamplator, vorba cuiva, dupa ce arunc revista , ca sa nu-mi mai fac sange rau, plec sa iau o gura de aer proaspat, intr-o " vizita"- pe blogul unui brasovean, pentru care am tot respectul. Este un jurnalist prestigios, un observator caruia nu-i scapa nimic din realitatile orasului pentru care , pana deunazi ne invidiau vecinii.Viata sociala a urbei , in care strainii vin nu doar pentru cerbi , este zilnic " prinsa " in imagini alb/negru, cu mult simt civic si cu implicare serioasa. Pe blogul dumnealui am aflat- si nu este pentru prima data- o initiativa deosebita"Un leu pentru Biblioteca". Biblioteca Nationala a Romaniei. Asadar, un brasovean cheama la solidaritate nationala pentru ca " monumentul neputintei " noastre sa-si redobandeasca forta de edificiu national, cultural, simbolic, dar, mai ales , fizic.
Si pentru ca inca era devreme, m-am mai oprit in fata unei case, ale carei ferestre erau luminate. Pe blogul unei tinere bucurestence, se dezbatea tema; "Romania, marita-te! ". Se adunasera peste 100 de voci. Ca la " Junimea". Atmosfera fierbinte. Discutii serioase. Tuturor le pasa. Da , le pasa de tara sta , imbracata in ie. Sunt ironici. Necrutatori. Dar nu patimasi. Sunt decenti. Spun ce au pe suflet. Si cred in ce spun.
M-am simtit mandra ca fac parte din generatia parintilor unor tineri care scriu pe bloguri ce simt, comenteaza teme create de realitate, au talent, umor, inteleg si respecta libertatea.

16 comentarii:

  1. Daca nu m-as simti cu musca pe caciula, as comenta mai mult. Dar n-o s-o fac acum, ci dupa ce mai "aud" si alte voci pe-aici:)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Va multumesc - tie si tuturor celor care imi " dati de lucru".

    RăspundețiȘtergere
  3. despre psihologia blogaturii deja vuieste toata literatura de specialitate - psihiatrii vor depista in curand noi boli... digitalizate. (manon? - :) )

    ...parerile sunt impartite, insa. cei ce fac afirmatii ca cea mentionata de tine... cauta doar sa incite spiritele, sau sunt ingusti... :) caci de fapt cred ca nu "dementii" au fugit de pe strazi, ci ca restul a fugit de dementi... nu am putut sa ma abtin de la o gluma, iarta-ma.

    indiferent de ce zic gurile rele, necesitatea noastra (dementi sau nu) de comunicare, mai ales intr-un timp oarecum real, este uriasa, cu atat mai mult cu cat "lumea" se misca cu o viteza ametitoare in jurul nostru. net-ul a fost o inventie salvatoare din acest punct de vedere.
    a! are si multe parti rele, dar le lasam pentru alta data.

    cat despre faptul ca anumiti bloggers au spirit civic, national, ca fac ceva pentru a ridica constienta celor care-i citesc, fie ca sunt jurnalisti talentati, fie ca sunt tineri patimasi (poate cei in care sa en punem noi speranta!), toata stima.

    cred ca stiu la cine te referi. l-am citit si eu de cateva ori... imi place cum scrie. mie imi da rateuri timpul, cel mai adesea... plus ca anumite aspecte ale societatii romanesti imi scapa
    si imi este greu sa surprind nuantele... si ma simt pe dinafara, de unde nu pot sa comentez pertinent.

    ...acuma mie imi vine sa ma simt prost, ca am blog cu care bat campii... :) fara un scop nobil, cum s-ar zice - doar pentru folosul meu direct. dar n-o sa adancesc gandul asta, ca sa nu ma duc sa-l sterg.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna dimineata,lumsa 101!
    Era tarziu cand am scris, lumina se oprise de doua ori, pret de o ora, unele idei s-au pierdut;
    cand mi-am facut blog, nu stiam aproape nimic, voiam ceva care sa " ma tina in lume'. De atunci , am aflat multe.Bunaoara , fara sa te flatez, pentru ca , vorba aia, ce interes as avea, citindu-Va , am vazut ca exista , in paralel cu ce se publica , o deosebita literatura.Lumea voastra este cea adevarata.Sunt multe de zis.Tuturor va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mai ticule' e o SUPA IMENSA psihologica. Le-am dat de lucru la toti psihanalistii, psihiatrii pentru 100 de vieti. Vai de ei, i-am pus jos :-), :-), :-)

    Daca zici din greseala unui non-bloger (adica ala care nu blogeaza) cuvântul blog iti trânteste o vorba de genul: "apoi blogul e pentru aia care n-au ce face."

    La ultimul de genul asta i-am taiat-o scurt cu un zâmbet larg zicându-i "sau a celora care au ce spune"...

    Acum, ca ai sau n-ai ce spune, nici nu prea conteaza - dar e o dovada vie a existetei tale. Eu ma saturasem la un moment dat de superficialitatea oamenilor care se uita la tine si considerau ca esti gol pe dinlauntru.

    Vrei sa stii omul - du-te pe blogul lui, bate CIOC CIOC - si "auzi" ecoooul :-). Foarte simplu... fiecare are gânduri, pasiuni, dorinte, vise... de ce nu digitalizate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc pentru vizita. Si pentru ce si cum spui.Imi place vorba ta- este raspicata!
    Ai dreptate- cui nu-i place, nu are decat sa bata la alta usa.Oricum, pe criza asta, le-am mai dat unora de lucru- pentru minte!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  7. Servus...
    Ce "domn de cultură" poate fi acela care nu înţelege sensul si normele comunicării şi care nu simte revoluţia comunicării şi a cuvintelor şi a libertăţii, care se petrec chiar sub ochii lui? Trist cu asemenea "elite", însă îmi place mult o vorbă: "fiecare pasăre pe limba ei piere!"
    Multumesc
    O zi frumoasă. Cu mult soare!
    Flavius

    RăspundețiȘtergere
  8. Iti multumesc eu,fiindca imi dai prilejul sa pot face diferenta.Unii cred ca, daca au " au ajuns undeva", pot ramane in acel loc pentru totdeauna.Si din turnul lor de fildes, pot arunca in oricine, cu orice.
    O seara frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Cei care n-au incercat domeniul nici doar asa din distractie n-au cum sa inteleaga fenomenul blogarii si pe undeva caut sa le inteleg punctul de vedere. Culmea nici cei apropiati mie - cu care stau umar la umar, nu inteleg idea de a scrie. Nu poposesc pe bloguri.

    Lumea e foarte colorata. Unii scriu cu f. mare seriozitate, obiectiv si foarte des - aia sunt adevaratii reprezentanti. Aia pot transforma domeniul in real job. Aia sunt portavocea societatii deschise comunicarii. Ei pot influenta mersul, directia. In articol dadeai câteva exemple. Pe unul îl cunosc caci m-am exprimat initiativei deja :-), eu om entuziast la initiative in general… pe celalalt nu cred.

    Mi-ar place ca dintr-o astfel de solidarizare sa demonstram ca se poate. De-aia tin ochiul si eu la blogurile cu informatii.

    RăspundețiȘtergere
  10. Sigur, ai dreptate, lumea este complexa, chiar noi, bloggherii, suntem atat de diferiti,scriem din diverse motive; pana la urma, fiecare procedeaza cum crede.
    Chestiunea este sa ne acceptam in limitele bunei-cuviinte.
    Eu am incredere in fenomen,incerc sa tin pasul.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna dimineata,Gina.
    Si eu am patruns in tainele internetului relativ recent (de vreo doi ani),acum la batranete.
    Poate ca n-as fi ajuns sa cunosc acest mod de comunicare daca nu as fi avut parte de intamplari care mi-au adus suferinta in plus.
    Parerea mea e ca internetul poate fi si "tratament' pentru sufletele bolnave:ne ajuta sa capatam curaj,incredere in noi insine si sa putem spune ceea ce simtim si gandim fara teama ca am putea fi ironizati.
    Pentru unii,singuri sau cu familie,e un mod de a comunica ci oamenii.
    Stii,uneori ti-e mai usor sa comunici cu strainii decat cu ai tai.
    Te felicit pentru articolul tau,
    Gabi.

    RăspundețiȘtergere
  12. Gabi,multumesc pentru apreciere.
    In cuvintele tale gasesc acea intelepciune la care noi, oamenii, ajungem, cam tarziu. Tot este bine ca ajungem.Daca tinerii, unii, ar sti cat de relativ este totul, ar pretui mult mai mult omul.Da, si eu cred in capacitatea asta a internetului de a le restitui unora ceea ce,in anumite momente, li s-a rapit.Cand te-am" descoperit", chiar mi-am zis- uite ca mai sunt si altii ca mine..a fost ca si cum am luat-o de la" bastonase".Sa speram ca nu ramanem repetente..si daca va fi, va fi..

    RăspundețiȘtergere
  13. gina,
    ai atins un punct foarte interesant si adevarat si care a stat, de fapt, la baza deciziei mele de a-mi face blog. si anume, de a comunica cu ceilalti. cum mentionam inca din primul meu post, am-n-am ceva inteligent de spus, mai mult ma intereseaza ce spun ceilalti si ce discutii pot devia de acolo. de exemplu, citeam ce-au scris toti aici - este la fel de interesant pe cat articolul in sine, plus valentele adiacente. :)

    deasemenea, reamarca facuta de gabi apus chiar degetul pe rana... blogul, pentru multi, este un soi de tratament (a se vedea subtitlul blogului meu... :) ) eu intru in categoria asta cu siguranta!! cu toate ca nu stiu exact de ce ma tratez.....

    ...iar in curele mele "balneare" ma si plimb!!! :) nici ca se putea mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  14. lumsa,as vrea sa scriu cu majuscule, pentru ca sunt rare momentele cand cineva iti spune chiar ce-ti face bine.Si eu, dupa cum am scris pe undeva, am facut-o din aceleasi motive.Mi-ai dat primul zambet in dimineata asta.Multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  15. Gina, cautand postarea ta despre farmecul astrului noptii, Luna, am descoperit aceasta postare care atinge si importanta finalizarii edificiului detinat Bibliotecii Nationale a Romaniei! :)
    Ma bucur ca a existat un ecou puternic pe bloguri in aceasta privinta si ca s-a luat in responsabil, atitudine.
    Macar de-am reusi sa schimbam lucrurile in bine!

    RăspundețiȘtergere
  16. Pescarusule!
    As vrea sa stiu cine esti!Dincolo de numele acesta simbolic!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.