urme de ren

Este un baietel foarte dragut. De fapt, nu mai este baietel. Este un baiat in clasa a patra. Ce e drept, cu un an mai mic decat colegii lui. Asta , pentru ca , acolo, de unde a venit, scoala incepe mai devreme. La fel si gradinita.
Erau putini copii intr-o clasa. De neamuri diferite. Se intelegeau si invatau in limba engleza. Erau toti prieteni foarte buni. Cateodata se mai ciondaneau. Ca toti copiii. O vorba aruncata in gluma, o jucarie luata fara permisiune; sau ocuparea locului de langa fereastra, cand plecau cu autocarul scolii. In fiecare saptamana, faceau cate o excursie.
El prefera locul de la geam. Ii place sa priveasca. Sa vada. Mai ales animale, pe care le iubeste de mic. De cand a primit primele jucarii.
Cand vorbeste de fostii colegi, are lacrimi in ochi. Ii este dor si de "domnisoarele". Erau de treaba. Radeau mult. Si se jucau cu ei. Fara sa se supere vreodata.

Este specialistul casei.Vrea sa devina paleontolog. Stie tot ce n-ai sperat sa afli vreodata despre brontozauri, dragoni, spiridusi, dinozauri..

Viata nu este totdeauna cum vor copiii, nici cum vor parintii.
La sfarsitul clasei I, a trebuit sa se intoarca „ acasa”.
L-au inscris in clasa a doua, cu conditia sa promoveze un examen de diferenta. La limba romana. Au pus toti umarul si hopul a trecut.
Scrisul de mana nu este placerea lui. Prefera literele de tipar-chiar vrea sa scrie un roman, despre trolli- zilnic are teme de facut cu ..scris de mana.

Odata, dupa o dictare care se incheia cam asa,” Iaca si baba sosi”, trebuia sa identifice personajele din respectivul text.
S-a gandit el, cu mintea lui de copil, care nu prea cunostea nici cuvintelele de legatura, nici timpurile verbale, nici toate numele romanesti de persoane , si a scris:” Personajele sunt: baba si Iaca. „
Doamna s-a incruntat, iar copiiii au ras.

Dupa o vreme, la o alta dictare, trebuia sa raspunda la intrebarea: cum se numeau parintii lui Nica a(l) lui Stefan a ( l) Petrii..S-a gandit el, specialistul in reptile, si a scris: „Ei se numeau- Stefan si Salamandra.
Si doamna s-a suparat de-a binelea. Copiii, mai ingaduitori, au ras si, in pauza , i-au laudat” curajul”.

Si uite asa, cu tot felul de intamplari, a ajuns in clasa a patra.
A crescut, face tenis si schi, canta putin si la chitara, a absolvit , in vacanta de vara , un curs de ornitologie, la Universitate. Se numara printre putinii" olimpici" din scoala, la matematica. A primit , de ziua lui, un briceag, la care tine foarte mult.
Intr-o lada, pe care n-o imparte cu nimeni, poti gasi tot felul de piese si de surubele, din care, cand are timp, mestereste - monstri, extraterestri…, ca ma si sperii, cand mi-i arata.

Este o fire vesela. Rareori fruntea i se incrunta. Cel mai suparat a fost dupa o ora de geografie.
Intrebarea era- Cu ce seamana harta Romaniei?
Oana a spus ca seamana cu un mar. Cineva a completat: turtit. Ovidiu a spus ca seamana cu un peste.
El s-a gandi ce s-a gandit , a ridicat doua degete si a spus: ‚ Seamana cu o urma de ren”. Si a argumentat: „ Picioarele renului se termina cu cate patru degete- doua inspre fata, adica Nordul tarii, al treilea spre exterior, adica Vestul, iar al patrulea , subtitre, spre interior, adica, Estul”.

Copiii ascultau , se uitau cand la el, cand la doamna.
Si ea n-a spus nimic. Dar era suparata.

Asta n-a inteles el. Ce a suparat-o?
Adultii n-au fost niciodata copii?
S-au trezit dintr-odata adulti?