ninge!

Saniuta, fularul si manusile, plictisite de atata asteptare, se retrasesera, cuminti, in debara.
Derdelusul a plans , cat a plans, apoi si-a topit lacrimule in baltoace mici. Din cand in cand, cate un copil, scapat din mana bunicii, isi mai facea de joaca, improscand , cu picioarele, stropii de apa murdara.

Padurea a renuntat sa mai astepte plapuma fagaduita , a invatat si ea , cu timpul ca, prea putin din ce se promite toamna , se implineste vreodata; in cateva nopti, degetele noduroase de tei si de carpeni i-au inghetat pe la incheieturi. Stratul de frunze, zbicite de vant, abia ii mai acopera trupul mare, greoi. O inteapa reumatismele; nu are trimitere, asa ca , renunta sa se mai inghesuie prin vreun spital aglomerat; are si niste restante de achitat veveritelor care au mai distrat-o si nepoteilor care au salutat-o in vacanta scurta, dintre semestre.
In cateva randuri, ca in vremurile de campanie electorala, niste raze firave i-au infiorat usor crengile.In rest, tacere…

Si , cand nimeni nu se mai astepta, inca de cu noapte, EA a renuntat la mandria de cucoana infumurata, cu nasul pe sus si cu capul in nori, si-a suflecat manecile , a scos sita din covata si, minunea minunilor! A inceput sa cearna. Fara sa-si mai faca socoteli- las-o incolo de criza, ce restrictii, ce consum moderat?
In cateva ore, a dereticat prin toate cotloanele, alb, alb peste tot..

Mesteacanul, surprins fara caciula, i-or fi ascuns-o vrabiutele alea jucause pe undeva, isi trece cate un deget prin pletele umede, bogate. Este un adevarat Domn, cu haina asta noua.Trage cu coada ochiului spre aleile dintre blocuri , ingaduitor cu ceata de copii, care au lasat si lectii, si calculator , in schimbul bataii cu bulgari. Ninsoarea i-a scos afara.

Este iarna ! iarna adevarata, cum n-au mai vazut demult poetii( nici edilii).