aici aleg eu

Loc de monastire
Şi de pomenire.

Deci voi, meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Curând vă siliţi
Lucrul de-l porniţi
Ca să-mi rădicaţi,

Aici să-mi duraţi
Monastire naltă
Cum n-a mai fost altă,
Că v-oi da averi,
V-oi face boieri,
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar în temelii!`~//

  Spalate grijuliu  de neobositele babe,  care vreme de trei  zile si-au tot risipit nestingherite suvoaie de  lacrimi reci , in dimineata zilei de martie, satele argesene  se astern  frumos de o parte si de alta a panglicii serpuitoare.

Dincolo de  varfurile   fumurii ale padurilor tinere, cuminti, norii  s-au aliniat si ei in valatuci de vata umeda.//

 Orasul isi ridica grabit  pleoapele  grele de somn .

Imi place asezarea asta linistita, ivita curat  la poale de munte!

Cand avem timp, eu si prietena mea

tragem o fuga sa gustam  un strop din  seninatatea manastirii mesterului Manole.

 Domneste linistea .

Este prima  oara cand  venim aici inainte ca verdele sa imbrace copacii, gradina, parcul.

Revedem cu piosenie interiorul  sprijinit pe  douăsprezece coloane, răsucite într-o împletitură zveltă de originale ornamente florale, care  îi reprezintă pe cei doisprezece apostoli.

Admiram in tacere  bogatia  dantelariei aurite, ce acopera usile si peretii, Evanghelia , scrisa si pictata  de mana talentata a reginei, Carmen -Sylva, care isi  duce odihna  sub lespezile  de la intrare, alaturi de consortul ei,

monarhul  Carol I.

Daca, inca nu ai reusit  sa admiri impozantul lacas,  a carui legenda ai  aflat-o in primii ani de scoala, nu intarzia, du-te si  vezi falnica zidire, `~manastire nalta/cum n-a mai fost alta,~ in zidul careia, dincolo de timp,  Ana isi tanguie  plansul~ Manole, Manole, zidul rau ma strange/Copilasu-mi plange..~