ce mi-i vremea..
cand de veacuri/Stele-mi scanteie pe lacuri..
Revedere, M. Eminescu
Noaptea de dinaintea sambetei- nu pentru ca se numeste Ziua femeii- a fost un fel de continua lucida moleseala.
Am dormit iepureste.
Nu
trebuia sa ratez nimic din program: coafor, machiaj( l-am sters, de indata ce am ajuns acasa, riscand sa pierd trenul), snururi pentru niste
martisoare speciale(aman asta de ieri), sa nu uit cateva fotografii
de la o alta revedere..
In taxi, tuns proaspat, soferul ma intreaba ce muzica prefer. Placut surprinsa chiar ma balbai, alege el Floare-de colt!
Este cald si bine in tren, uit frigul de afara, si ploaia, care mi-a cam turtit coafura, (nu-mi place fixativul, parca este facut cu lipici),
scot cartea, o pun inapoi in geanta, imi place sa
privesc pe fereastra!
M-am luat cu vorba si am uitat sa-ti spun incotro merg si de ce am plecat de acasa pe vremea asta..
Am doar vise-n buzunar, vorba cantaretului pe care o sa-l vedem diseara, in spectacolul de la Globus Bucuresti!
Ma
intalnesc cu sapte dintre colegele de clasa din liceu.
Am ales sa
petrecem Ziua femeii in Bucuresti- patru sunt la ele acasa, alte patru venim din
locuri diferite-Titu, Slobozia, Targoviste, Pitesti.
Eu si
Olguta ( calatorind , insa, in zile diferite) suntem privilegiate, trenul trece prin fata liceului,
lasa
repede in urma batrana pasarela , castanii, incarcati de amintiri dulcege, obositi dupa iarna
greoaie, peronul zgomotos..//
Suntem, cred, deopotriva,
anticari si colectionari, lucrurile, aparent banale, intra navalnic in
suflet..
Ceea ce pana ieri era doar o intalnire devine, brusc, dor constant.
Un ceai verde in Gara de Nord-mai am de asteptat cam o ora, ploua marunt, s-a intetit frigul..//
Gasesc
usor restaurantul,~Perla~, niste tineri daruiesc lalele, sunt a patra
la sosire- imbratisari si zambete, lacrimi in colturi de
ochelari, ultima vine Steluta, pupaturi, vai, draga, ce frumoase
sunteti!
Suntem, o corecteaza, strengareste, cineva!//
Ne
asezam, vorbim cam toate in acelasi timp, circula fotografii cu fii si
nepoti, eu nu pot sa nu povestesc despre Babacu si despre
cologaritmii doamnei Tica, despre unicul, marele, erou al noptilor noastre de veghe, de dinaintea tezelor - alb in alb/nimic problema, nota 4, Gh. Balcescu, Steluta este tare de tot pe feisbuc, Lucia
stie tot felul de chestii despre medicamente si plante, care iau boala
cu mana, Lenti aminteste ceva despre o dieta, Olguta spune bancuri, Rodica
le incuviinteaza pe toate, Florentina povesteste cum le-a salvat gazda
lor de la corigenta la chimie, corupandu-l pe Babacu la o cina cu
fasole batuta, Reta are cea mai frumoasa gradina cu flori, cineva o
identifica rapid pe internet, vinul este ..nu stiu cum, placinta cu
branza pica prea dulce, spunem vrute si nevrute, facem poze, timpul
fuge, mersul pe jos pana la Globus face bine!
Redevenim ,
pentru cateva zeci de minute, 8 adolescente intr-o lume care iubeste
muzica lui Stefan Banica, luminile colorate, tobele, chitara!!/
Cum a fost, aveam sa aflu a doua zi in tren, catre seara,
intorcandu-ma acasa.
Vine
un anotimp al vietii, cand , dupa ce ai parcurs de toate, sau, ma rog,
multe, simti o placere vie sa revezi fiinte dragi, pe care le-ai cunoscut in
copilarie si in adolescenta.
Este ceva, care seamana cu o
calatorie intr-un bazar, unde gasesti nenumarate flecustete,
imposibil de povestit, delicii , pe care nu trebuie sa le ratezi!
Revederea
este precum ploaia- te trezeste la realitate; daca ai norocul sa fie
zvapaiata, cu miros de mere verzi, te uda pana la piele, apoi, cu sau
fara voia ta, isi ia gazduire, cuibarindu-ti-se in suflet!//
Superb! Relatarea, întâlnirea, pretextul, totul! Mă bucur pentru tine!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, Cami!
RăspundețiȘtergereStii cum a fost? ca o intrare intr-o sera invizibila, populata cu nuferi inotatori,
un mic paradis terestru, din care nu te izgoneste nimeni!
Gina,( zice prietena mea de departe)
E minunat, cand colegele de liceu se intalnesc, dupa ani si ani...la o sueta.
Chiar e nevoie de astfel de momente si, ai putea face o traditie din asta.
O intalnire cu...distractia, extazul,poate si cu nostalgia.
Mi-a placut mult tinuta ta, de reuniune. (....)
In plus, intalnirea a fost un beneficiu emotional, pe langa... bucuria revederii- cu partea cea mai interesanta din voi (acea proiectie evanescenta a adolescentei).
In doua cuvinte: ti-a priit! Si, ma bucur mult, pt tine.
Draga mea,
RăspundețiȘtergereO sa-ti raspund cu vorbele cuiva, drag noua:
Râsu' plânsu'
Pleoapă cu dinţi, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate...
Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescenţa mea,
dublând nefiinţa acestei secunde
cu nefiinţa ei de cândva.
Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
mă bufneşte când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.
Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
în ochiul lucrurilor reci
şi-n dintele lor muşcător, ca şi sceptrul
neinventaţilor regi.
Ce bine v-ati simtit!
RăspundețiȘtergereParca simt bucuria,emotia,binele din acea seara a voastra.
Acum ti-ai mai pus ceva in buzunarasul sufletului.
Intr-un fel-
RăspundețiȘtergereElogiul candorii, de
Nina Cassian
Stiu sa intreb
Despre miei, despre flori.
Odata-ntr-o padure
Am sarutat un izvor.
Stiu ce uimita-i
Culoarea albastra.
Am o gradina
Si o fereastra.
Mai am si o carte
Foarte subtire
In care nu-ncape
Decat o iubire.
Pot sa-mi iau locul
Langa tine, pe stea ?
- Da, spuse printul
Esti prietena mea.
Un izvor, o fereastra,o carticica,o iubire+inca doua:),o steluta am si eu...
RăspundețiȘtergereElogiul candorii...atat de pur si simplu in cuvinte.
Deseori, vorbim
RăspundețiȘtergereFara cuvinte, de Elena Farago
Si nu-i stiuta soapta a gandului - ci cand Stapan se-nalta dorul tacerilor din minte, E-un cantec ce nu-si are nici nume, nici cuvinte Nu-i ruga, si nici jale, si-i totusi trist si bland. Si nu ma-ncerc vreo vorba sa-i potrivesc, ma tem - Ca l-as preface-n ganduri, si gandurile dor, Ca-s razvratiri nebune adesea-n graiul lor, Pe cand supusa sortii asa-s si doar te chem... Isi creste vremea stavili pe drumul dintre noi Si tot mai greu le numar, si-s tot mai ne-ndurate... Ce bine le mai stie tacutul cant pe toate Si nu stiu cine-mi spune ca il asculta doi...
Gina, ai scris impecabil .Romantismul tau nu se dezminte nici de data asta... si nu ai scapat nici cel mai mic amanunt . Ma bucur ca am acest privilegiu -sa "gust" momentul revederii noastre. As vrea sa ne mai intilnim. Deja imi este dor de voi .Mersi pentru initiativa, precum si pentru aceasta relatarea frumoasa .
RăspundețiȘtergereCam asta mi s-a intamplat si mie, draga Steluta!
RăspundețiȘtergereM-am gandit la voi, la noi, la cate nu ne-am spus..
Rodica are si ea aceeasi nostalgie, am vorbit la telefon!
Lucia mi-a scris , imi spune sa ne revedem in iunie, cand sunt multe flori.
Pupici!
Vorbim, cand ajungi acasa!
Doamne, ce frumos! Sa va dea Dumnezeu sanatate si dorinta de a va intalni cat mai des. Pretexte- cu duiumul: ca se face vara, ca trece vara, ca au inflorit teii, ca e vremea crizantemelor, ca va doriti sa fiti una cu alta... :)
RăspundețiȘtergereDorinta exista!
RăspundețiȘtergereNoi ne-am revazut de mai multe ori- candva am fost uniti, sentimentali si buni, unii cu altii.
Timpul, viata si-au cam facut de cap.. au alte legi.
De sanatate sa ne rugam!
Cu mare drag, te citesc, Gabi!
Asa-i, nimic nu-i mai important ca sanatatea. Sa fiti sanatoase, dragelor! Va daruiesc, fiecareia, cate un buchet de lacramioare! :)
RăspundețiȘtergereGabi, eu ador lacramioarele, drept care iti sunt recunoscatoare!
RăspundețiȘtergereDespre sanatate, stii cum este- cata iti da Dumnezeu
Pupici!