sâmbătă, 15 martie 2014

Arata-mi un scriitor autentic,

care să nu fi iubit. Niciunul. 
Cei care n-au iubit din prudenţă nu mai sunt scriitori, fiindcă scriitorul,  ca şi eroul,  e prea nebun ca să poată fi prudent. 
Cei care n-au iubit din înţelepciune sunt filozofi, şi încă!
Ionel Teodoreanu 

La o sueta scriitoriceasca, oarecum molatica, unde se intalnisera   Al. Cazaban, creator al unor foarte simpatice povestiri  vanatoresti, dar si  dramaturg~Nevasta mea are talent~, Corneliu Moldovanu, cunoscut , mai ales pentru romanul sau~Purgatoriu-1922, poetul si prozatorul si  Ion Minulescu-  ne amintim, mereu, cu drag  mesajul  romanului sau~Corigent la limba romana~) .
 Dorind să le facă sânge rău interlocutorilor săi,Minulescu  strigă să-l audă toată lumea:
- Mă, voi ştiţi că eu m-am născut  în  anul când a murit  Eminescu?
Replica lui Cazaban a fost promptă:
- Două mari nenorociri în acelaşi an!

Zambeste!

de Ion Minulescu

Cand ti se pare atat de greu,
S-asculti cum lumea te barfeste
Atunci, asculta sfatul meu...Zambeste!

Si cand cel ce-l iubesti curat
Nepasator te paraseste,
Nu te uita ca e-ngamfat...Zambeste!

Pastreaza-ma in ochii tai
Sa fiu mereu cu tine.
Azi te iubesc mai mult ca ieri
Si mai putin ca maine.
Si daca totusi ma iubesti
Pastreaza-mi amintirea.
Si nu uita ca intr-o zi
Ti-am daruït IUBIREA!


2 comentarii:

  1. http://incertitudini2008.blogspot.ro/2011/01/cheia.html

    RăspundețiȘtergere
  2. ( de la prietena mea de departe)

    Un vocabular al iubirii...00:39 (Acum 7 ore)
    către mine
    La prima vedere, ai zice ca-i un glosar pasiv al iubirii, dar nu, e fundamental. Analizate, stihurile minulesciene sunt prinse intre ispita, patima si moarte si... trec lin, prin vremi.
    Plecare
    Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...
    Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
    Dar ce anume-a fost,
    Ce-am vrut sa fie
    Noi nu vom sti-o poate niciodata...

    A fost un vis trait pe-un tarm de mare.
    Un cantec trist, adus din alte tari
    De niste pasari albe - calatoare
    Pe-albastrul razvratit al altor mari
    Un cantec trist, adus de marinarii
    Sositi din Boston,
    Norfolk
    Si New York,
    Un cantec trist, ce-l canta-ades pescarii
    Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc.
    Si-a fost refrenul unor triolete
    Cu care-alt'data un poet din Nord,
    Pe marginile albului fiord,
    Cersea iubirea blondelor cochete...

    A fost un vis,
    Un vers,
    O melodie,
    Ce n-am cantat-o, poate, niciodata...
    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
    Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
    Eu cred c-a fost o scurta nebunie!

    RăspundețiȘtergere