sâmbătă, 16 august 2014

„creștin bun m-am născut eu”

În cascadele istoriei noastre, din care,cândva, țâșneau izvoarele sacrificiului pentru credință și neam, eroii au devenit, cu timpul, simpli soldăței de plumb, străjeri în lădița cu jucării a istoriei. Peste ei, s-a așternut pojghița rece a uitării. Manualele de gimnaziu și de liceu nu au loc pentru martiri, altele fiindu-le prioritățile. Și dacă, pe la examene, absolvenților li se propune să închege câte un eseu despre eroism, patriotism, jertfă, aceștia rezolvă ușor problema, tehnica bine  cunoscută, în asemenea cazuri, fiind aberația. Da, așa o numesc copiii. Și, la urma urmei, asta și este, nu?
 Îmbrăcați elegant, cravata asortându-se la ceremonialul momentului, mai-marii zilei își amintesc de gloria înaintașilor doar  cu prilejul spectacolelor   din  campaniile electorale. 
Despre martirul-Domn, Constantin Brâncoveanu,( 15/26 august 1654/ 15/26 august 1714) vorbesc faptele, vorbesc locurile! Ele pătrund în casa sufletelor noastre prin fereastra observației, prin ușa spiritului treaz. 
Dacă ai vreme, mergi în Țara Făgărașului! 
Pe valea râului Sâmbăta, la
poalele munților, într-un peisaj blând ,ca o mângâiere, te vei întâlni cu spiritul celei mai profunde conștiințe a neamului- Mănăstirea Brâncoveanu dăinuie peste veacuri și peste
opreliști.
 Este ctitoria Domnitorului Constantin Brâncoveanu, care, în 1696, a zidit în piatră o mănăstire.
 "Mare-i Domnul Dumnezeu
Crestin bun m-am nãscut eu
Crestin bun a muri vreu.
Mare-i Domnul Dumnezeu
Crestin bun m-am nãscut eu
Crestin bun a muri vreu.
Taci, drãgutã, nu mai plânge
Cã-n piept inima-mi se frânge
Taci si mori în legea ta
Cã tu ceru-i cãpãta !"

Imbrohorul se-ncrunta
Gealatii se-nainta
Si spre blândul copilas
Dragul tatii fecioras


La pãmânt îl arunca
Si zilele-i ridica.
Brâncoveanu greu ofta
Si cu lacrimi cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta !"
Apoi el se-ntuneca
Inima-i se despica
Pe copii se arunca
Îi bocea, îi sãruta
Si turbând, apoi striga:

"Alelei, tâlhari pãgâni
Alelei, feciori de câni,
Trei feciori eu am avut
Pe toti trei mi i-ati pierdut !
Dar-ar Domnul Dumnezeu
Sã fie pe gândul meu,
Sã vã stergeti pe pãmânt
Cum se sterg norii de vânt.
Sã n-aveti loc de-ngropat
Nici copii de sãrutat !"

Turcii crunt se oteleau
Si pe dânsul tãbãrau:
"Câini turbati, turci, liftã rea
De-ati mânca si carnea mea
Sã stiti c-a murit crestin
Brâncoveanu Constantin !

Sã stiti c-a murit crestin
Brâncoveanu Constantin !"


5 comentarii:

  1. Salut, Gina!

    - Brancovenii, precum toti eroii nostri, sunt un model unic - pentru intreaga Umanitatate.
    Un popor care a dat din randurile sale domnitori ca Io Constantin Brancoveanu Voda si feciori domnesti ca Matei, Radu, Stefan, Constantin, si Ienache Vacarescu, este un popor, care nu a facut umbra pamantului , degeaba!
    C. Brancoveanu a fost un erou al crestinatatii , erou prin fapte spirituale exceptionale si incununate - cu un martiriu - fara de pereche.

    Nimeni nu ne intareste in credinta noastra crestina ortodoxa, in increderea noastra de sine, asa cum ne fortifica - pilda Sfintilor Martiri Brancoveni!


    L.

    RăspundețiȘtergere
  2. Brâncoveanu e dus la Constantinopol, închis în Cetatea celor Şapte Turnuri (ledikule), supus la chinuri ca să spună unde-şi ascunde averile — căci se ştia că era foarte bogat —, iar în ziua
    de 15 august 1714, ziua Adormirii Maicii Domnului, marea sărbătoare creştină, în faţa sultanului, a tuturor vizirilor, paşalelor şi ambasadorilor străini, este adus Constantin Brâncoveanu, în cămaşă lungă albă, cu cei patru fii ai lui şi cu sfetnicul său cel mai apropiat, Ianache Văcărescu. Acolo e călăul, cu securea şi cu un butuc. Cade mai întâi capul lui Văcărescu, apoi vine rândul fiului mai mare al lui Brâncoveanu, urmează cel de-al doilea, apoi al treilea. Fiecăruia la rând i se spune că, dacă trece la Islam, dacă „se turceşte”, cum se zicea, scapă cu viaţa. Al patrulea, un copil de 12-l3 ani, răspunde că vrea să se turcească pentru a scăpa de moarte. Tatăl îl dojeneşte atunci aspru: „Mai bine să mori de o mie de ori decât să te lepezi de credinţă.” Cel mic retractează şi spune că va muri şi el creştin, pune gâtul pe butuc, şi cade şi tânărul cap în nisip. După care l-au tăiat şi pe al bătrânului domn.

    Moartea aceasta cutremurătoare a impresionat întreaga Europă — l-a impresionat şi pe bardul popular care a cântat peste veacuri pe „Brâncoveanu Constantin / Boier vechi şi Domn creştin…”

    sursa: Neagu Djuvara – O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2002

    RăspundețiȘtergere
  3. Uite asa se invata istoria...cutreierand si vizitand,fiind aproape de ziduri, de pietre,de manastiri,de fapte,de oameni.
    Astfwl tehnica nu se mai numeste aberatie ci simtire.
    Asa am invatat si eu,asa ii invat si eu pe copii ,sa cunoasca si sa simta istoria neamului si de cate ori e posibil sa si vada.

    Realitate care pe mine si acum ma cutremura...acea moarte groaznica pentru ca moare de fiecare data alaturi de fiii lui.

    RăspundețiȘtergere
  4. Există o metodică, potrivit căreia, atunci când se organizează o excursie, copilul notează, fotografiază, se documentează, face un proiect, apoi își prezintă lucrarea în clasă. Doar așa se construiește.
    Ce să spunem? câți dascăli își instruiesc astfel elevii?

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.