ai ajuns în Maramureș, fă-ți timp și mergi pe malul drept al Izei, la Mânăstirea Bârsana.Atestată într-un document datând din 21iulie 1390, când pe locul ei de astăzi ar fi existat ”un câmp mănos al mânăstirii„ contemporană cu alte două minunate lăcașuri-Biserica Albă și mânăstirea de la Peri, Bârsana este un mic colț de rai!
Suflet din sufletul Drăgoșeștilor, bravi voievozi ai Maramureșului!
Construită în lemn, în tradiție locală, ea renaște după 600 de ani de la menționare, arcuindu-se spre cer în limbajul nescris , subtil, curat și intim al emoțiilor și al trăirilor lăuntrice.
Loc de odihnă pentru ochi, minte și suflet!
Poezie în verde smălțuit cu florile cele mai alese!Paradis simbolic și adevărat!
Istorie, legendă, autenticitate, har, dăruire, obidă,rugăciune și neodihnă, felinar aprins întru luminarea omului!
Un loc unde iti poti odihni pasii si gandurile.
RăspundețiȘtergereNumai bine,Gina!
Îmi place curățenia Lumii de peste Carpați!
RăspundețiȘtergereVine,parcă, ceva din adâncuri, căutând Lumina!
Zile bune, Angi!
frumos mai știi să ”povestești” ceea ce vezi!
RăspundețiȘtergereîmbrățțișări
Ana, sunt atât de frumoase locurile, că oricare dintre privitorii cu suflet în priviri ar putea fi pictor sau poet!
RăspundețiȘtergere