( frânturi de vacanță)
Drum întins, sate și grădini, livezi de meri și miriști, păduri tinere!
Prin
sate, casele se țin protectoare, umăr lângă umăr,lăsând să se vadă
doar ferestrele de după ale căror
perdele râd mușcate dolofane.
Îmi place Țara Ardealului!
Micuța mea vecină- în toamnă va fi școlăriță de-adevăratelea- îmi pune întrebări, a fost de ajuns să-i spun că vom ajunge într-o cetate mare și frumoasă, în care, cândva, intrase, ca un semizeu, Mihai Viteazul, că întrebările ei nu se mai opresc.
Îmi place mirarea din ochii calzi, albaștri!
Copiii mici trăiesc poveștile cu tot sufletul!” Pe culmea cea mai înaltă a munților Carpați se întinde o țară mândră și binecuvântată între toate țările semănate de Domnul pre pământ. Ea seamănă a fi un măreți și întins palat...”
Pati îmi urmărește glasul, simt în ochii ei uimire, curiozitate, bucurie.
Când autocarul a găsit loc de odihnă, pe albastra sită albastră, soarele își rostogolea greoi discul dolofan.
Ora când la Alba Iulia se schimba garda.
O pace solemnă se așterne peste oameni și locuri. Picură de aievea înfiorată emoție, peste gânduri și visuri.
Lume multă- români și străini- atenție, liniște, intense trăiri.
Haine de epocă, peruci și Drum întins, sate și grădini, livezi de meri și miriști, păduri tinere!
Îmi place Țara Ardealului!
Micuța mea vecină- în toamnă va fi școlăriță de-adevăratelea- îmi pune întrebări, a fost de ajuns să-i spun că vom ajunge într-o cetate mare și frumoasă, în care, cândva, intrase, ca un semizeu, Mihai Viteazul, că întrebările ei nu se mai opresc.
Îmi place mirarea din ochii calzi, albaștri!
Copiii mici trăiesc poveștile cu tot sufletul!” Pe culmea cea mai înaltă a munților Carpați se întinde o țară mândră și binecuvântată între toate țările semănate de Domnul pre pământ. Ea seamănă a fi un măreți și întins palat...”
Pati îmi urmărește glasul, simt în ochii ei uimire, curiozitate, bucurie.
Când autocarul a găsit loc de odihnă, pe albastra sită albastră, soarele își rostogolea greoi discul dolofan.
Ora când la Alba Iulia se schimba garda.
O pace solemnă se așterne peste oameni și locuri. Picură de aievea înfiorată emoție, peste gânduri și visuri.
Lume multă- români și străini- atenție, liniște, intense trăiri.
catifea, cai puternici, adie o calmă boare de vânt, cerul este tot mai albastru, comenzile vin, parcă, de peste secole, prezentul și trecutul își scriu epopeea, ovații, salve, tineri și vârstnici trăiesc laolaltă, fără vorbe, clipa de patriotism .
Castrul Apulum.
Atestare din mileniul V î. H.
Ferdinand și a reginei Maria.
Mă bucur că ți-a plăcut la Alba Iulia.Este un oraș frumos,iar Cetatea este superbă. Seamănă cu un oraș occidental.Ai descris nemaipomenit de frumos acest loc încărcat de istorie, mituri,legende...
RăspundețiȘtergereMaria
Maria, trebuie să-mi cer scuze, sunt surprinsă și oarecum nedumerită. Avem o pasiune comună - Herta Muller, da? Sper să nu fi greșit.
ȘtergereIeri, la întoarcerea acasă, am trecut,în mare grabă,prin Clujul tău visător... fuge tipul, uităm și reîmprospătăm gânduri, reclădim speranțe.
Te aștept cu drag aici,să povestim despre mereu alta, și de fiecare dară aceeași- miraculoasa Țară a Ardealului!
... și eu care te tooooot aștept!
RăspundețiȘtergerenu erai departe de ine, doar cam la o oră de timp distanță
da, eu abia m-am întors de la Cluj
și încă te aștept
altfel, ”frumoasa și binecuvîntata Țară a Ardealului” este primitoare și te va convinge să revii mai des
Draga mea Ană!
RăspundețiȘtergereAm umblat mult ,frumos și cu folos în vara care-și tooot schimbă culoarea pletelor. N-am dus în Ardealul tău și al nostru,în două rânduri, bătătorind poteci,croind altele.
Sunt ca după un spectacol sub cer, într-o necontenită scrisă și citită din mers lecție de istorie sau de geografie,în care autorul pictează, aleargă, plânge, se bucură, apare, se ascunde - într-un neobosit joc de lumini și umbre, în marea cursă a vieții.
Pupici, fată dragă!