blând zbor,

 zidit  în lemn și  obidă, cerând, parcă, Cerului   binecuvântare  peste Pământ!
Sabia Arhanghelului  Mihail  a luat chip de  turlă,  amintindu-le  celor   ce  au  dorit  să-i  supună  credința  că  Dumnezeu i-a  ascultat  ruga.
Mândră ca și  moroșenii, care au  primit  ceva  din semeția   brazilor,  turla îmbrățișează  văzduhul.
 Bat  vânturi, o scaldă  ploi și viscole, se  apleacă în dreapta  și  în stânga, dar  își  păstrează  verticalitatea de  axis  mundi,  rezistând  în fața tuturor  vitregiilor.

Construită  pe un  soclu de  piatră, mânăstirea Peri din Săpânța  este  cea  înaltă  bisericuță de  lemn, din Europa,poate  chiar   din   lume.
Povestea ei  păstrează  ceva din  soarta  vitregită  a  Maramureșului: pe la 1391, nepoții  lui  Dragoș au  construit în  mijlocul   unui  loc binecuvântat o  biserică, ca  semn al recunoștinței  lor pentru   credință .
 În  1761, ea fost  distrusă, pentru că localnicii  nu voiau să  treacă  la  catolicism. Peste  mai  bine  de două sute de ani, asemenea Păsării Phoenix, biserica  a  renăscut  din  propria-i  obidă,  și  pe  locul  unde   cândva  s-au   tradus:  Psaltirea   și Evanghelia,  astăzi  biserica, a cărei  turlă înseamnă șase ani  de  muncă, fiecare șiță purtând  semnul  securii meșterului  Ioan Macarie, se  înalță   spre  cer, ca o  flacără  vie  .
 75  de metri au însuflețit  lemnul, sub   mâna  magică a  meșterului  Ioan  Știopei, Buga  de la Bârsana, urmând  întocmai  planurile arhitectului Dorel  Cordoș  .

Văzând-o, te pierzi  în visare, te uimește misterul rezistențéi  unei asemenea  siluete, spintecând  zarea. 

Muzica, pictura, chiar  poezia  pălesc, în fața acestui   simplu, dar  măreț  edificiu!
Suport   de  piatră, zvelt   trup   de lemn , stropit   cu   sudoare  și  credință,ocrotit  de munți  și  de cer.
 Admirație, uimire, încredere, verdele  brazilor   și  albastrul  celest  își unesc puritatea  în  îmbrățișarea  credinței!