Imi place Marin Sorescu,iar textul de mai jos e deliciul copiilor mei de la scoala, si de acasa.:) Tare frumos e interpretat si acest text!
Grădina zoologică e un fel de magazin de jucării, unde tigrii, girafele şi leoparzii sunt vii. Rogi lupul să te ia puţin în cârcă şi când colo te mănâncă. Hei, ca pe Scufiţa Roşie te-ar mânca, cuşca dacă l-ar lăsa. Dar, vedeţi, aceste cuşti de fier, sau colivii, sunt ca nişte părinţi ale lor: au grijă să nu facă prostii. Copii! lăsaţi un pic gălăgia! Faceţi acum cunoştinţă cu zoologia.
Iată, aici reprezentanţii mândrei faune, care ştiu să urle, să ragă, să zbiere, să schiaune. (Dar miraţi-vă mai încet, dragii mei, că asurziţi aceşti lei). Oriunde întorci capul vezi un şarpe sau un leopard care sare peste un gard. Iată tigrul adus din Bengal cu cheltuială. Toată blana de pe el e naturală. Mirela, acela nu se strigă "Cuţu-cuţu", că e struţul. Balaurul care se prăjeşte pe nisip e crocodilul, iar bazinul de lângă el e Nilul. Elefantul care vă priveşte ursuz e întrebuinţat în loc de troleibuz. Încaleci pe el dimineaţa şi pleci la şcoală, mergând o mie de staţii prin pădurea ecuatorială.
Sahara e o regiune şi mai dificilă. Pe acolo circulă numai această cămilă. Oriunde ar pleca, îşi ia întotdeauna apa cu ea, aşa cam la vreo două - trei butoiaşe; cred că în cele două cocoaşe! (Fiindcă-i limpede ca bună seară: nu poţi şti când curge apă din Sahara!). Cangurul, uite, are blana roşie. Ca să nu-şi piardă puii, îi poartă cu el într-o sacoşă (că i-a mai pierdut odată, i-a căutat Australia toată).
Lupul trăieşte în haite şi pe la noi. Mănâncă dimineaţa oi, la prânz oi, şi seara tot oi. Din cauza acestui meniu fix, umblă oamenii după el prin păduri, cu puşti şi cu topoare, să-l cam omoare. Ursul polar poartă, ca un moş, cojoc şi fular. Îi e ciudă că aici nu-i aşa ger şi-ar intra într-un frigider. Ce să că mai arăt? Rinocerul? Dromaderul? Grădina zoologică e foarte frumoasă, dar eu zic să mai mergem şi acasă. E târziu: a sunat şarpele cu clopoţi la ora trei. Cum a fost, cum a decurs toată treaba ... Altfel, înseamnă c-am văzut atâtea jivine degeaba.
Mărunțișuri de-ale vieții, lucruri aparent neînsemnate din realitatea zilnică, inofensive glume,copilării și filozofii despre chestiuni grave, vise și visuri,ierarhii necunoscute, ceremonii fastuoase sau comice, afecțiune și grijă, încruntări și simpatii, Talent și multă Inteligență! Toate, spuse într-un grai unic! Asta văd eu citind„poveștile „ lui Marin Sorescu
De-acasă nu fugim niciodată prea departe. Fiindcă, pe seară, ne întoarcem acasă, unde ne aşteaptă părinţii, jucăriile, colţul pernei pe care îl strângem între degete, somnul şi visele”
Imi place Marin Sorescu,iar textul de mai jos e deliciul copiilor mei de la scoala, si de acasa.:)
RăspundețiȘtergereTare frumos e interpretat si acest text!
Grădina zoologică e un fel de magazin de jucării, unde tigrii, girafele şi leoparzii sunt vii. Rogi lupul să te ia puţin în cârcă şi când colo te mănâncă. Hei, ca pe Scufiţa Roşie te-ar mânca, cuşca dacă l-ar lăsa. Dar, vedeţi, aceste cuşti de fier, sau colivii, sunt ca nişte părinţi ale lor: au grijă să nu facă prostii. Copii! lăsaţi un pic gălăgia! Faceţi acum cunoştinţă cu zoologia.
Iată, aici reprezentanţii mândrei faune, care ştiu să urle, să ragă, să zbiere, să schiaune. (Dar miraţi-vă mai încet, dragii mei, că asurziţi aceşti lei). Oriunde întorci capul vezi un şarpe sau un leopard care sare peste un gard. Iată tigrul adus din Bengal cu cheltuială. Toată blana de pe el e naturală. Mirela, acela nu se strigă "Cuţu-cuţu", că e struţul. Balaurul care se prăjeşte pe nisip e crocodilul, iar bazinul de lângă el e Nilul. Elefantul care vă priveşte ursuz e întrebuinţat în loc de troleibuz. Încaleci pe el dimineaţa şi pleci la şcoală, mergând o mie de staţii prin pădurea ecuatorială.
Sahara e o regiune şi mai dificilă. Pe acolo circulă numai această cămilă. Oriunde ar pleca, îşi ia întotdeauna apa cu ea, aşa cam la vreo două - trei butoiaşe; cred că în cele două cocoaşe! (Fiindcă-i limpede ca bună seară: nu poţi şti când curge apă din Sahara!). Cangurul, uite, are blana roşie. Ca să nu-şi piardă puii, îi poartă cu el într-o sacoşă (că i-a mai pierdut odată, i-a căutat Australia toată).
Lupul trăieşte în haite şi pe la noi. Mănâncă dimineaţa oi, la prânz oi, şi seara tot oi. Din cauza acestui meniu fix, umblă oamenii după el prin păduri, cu puşti şi cu topoare, să-l cam omoare. Ursul polar poartă, ca un moş, cojoc şi fular. Îi e ciudă că aici nu-i aşa ger şi-ar intra într-un frigider.
Ce să că mai arăt?
Rinocerul? Dromaderul? Grădina zoologică e foarte frumoasă, dar eu zic să mai mergem şi acasă. E târziu: a sunat şarpele cu clopoţi la ora trei.
Cum a fost, cum a decurs toată treaba ... Altfel, înseamnă c-am văzut atâtea jivine degeaba.
Seara frumoasa si pupici !
Mărunțișuri de-ale vieții, lucruri aparent neînsemnate din realitatea zilnică, inofensive glume,copilării și filozofii despre chestiuni grave, vise și visuri,ierarhii necunoscute, ceremonii fastuoase sau comice, afecțiune și grijă, încruntări și simpatii, Talent și multă Inteligență!
RăspundețiȘtergereToate, spuse într-un grai unic!
Asta văd eu citind„poveștile „ lui Marin Sorescu
Mi-a plăcut , mult. MARIN SORESCU se află pe lista mea de preferinţe.
RăspundețiȘtergereO zi frumoasă îţi urez din Vrancea. Cu drag.
De-acasă nu fugim niciodată prea departe. Fiindcă, pe seară, ne întoarcem acasă, unde ne aşteaptă părinţii, jucăriile, colţul pernei pe care îl strângem între degete, somnul şi visele”
RăspundețiȘtergere