nestingherită, vremea își toarce povestea, pleacă, și aștepți să se întoarcă, din nou, cocorii. Le-ai văzut zborul, unghi fără geometrie, schimb de locuri în mers?
Uneori te uiți așa îndelung și nu vezi nimic, alteori chiar fără să-ți pui ochelarii, livezi de întâmplări se desfac din buchet, tapiserii suav colorate se răsfață în mers fără grabă . Un fel de convalescență se lasă pe suflet, ți-e dor și ți-e sete, eziți între dubiu și hartă de fapte, dincolo de tine ziua își împlinește menirea, a simți, a zâmbi devin unul și același confuz sentiment, dorul nu înseamnă trecut,toamna plutește prin frunze.
Vine toamna....ii simt parfumul specific,altfel pana mai ieri.
RăspundețiȘtergerePlouă! nu-mi displace, plouă frumos, cuminte, ca o mângâiere...
ȘtergereDaca Toamna ar putea citi aceste randuri s-ar invarti de cateva ori in cercuri largi astfel incat ar imprastia tot ce are ea mai frumos spre lume...ar deveni cel mai fericit anotimp.
RăspundețiȘtergerePupici!
Toamna este anotimpul meu preferat- cu ploi, frunze colorate, adieri, dar și cu mofturi. O ador, mi se potrivește! hi! hi!
RăspundețiȘtergere