pădurea Letea

Hasmacuri crescute pe spinări nisipoase,ierburi și țepi, plopi și liane, stejari brumării, sălcii și anini,adunați la sfat înțelept laolaltă cu meri și peri sălbatici , chemând altfel vara în gust de grădini rătăcite în iureșul vremii. 
5400 de hectare. 
Lipsește Tarzan, lipsește și apa, arde nisipul în dune uitate de marea cândva foșnitoare. Își plâng răzvrătirea trunchiuri sucite în roze de vânturi, mâini nevăzute stăpânesc  depărtarea. 
Văzut printre frunze, cerul are pleoape vopsite în verde cu ochi tăcuți, cătând când înainte, când înapoi, spre geana timpului ars în poveste. 
Poți prinde în  mâna freamătul fantomei cu păr despletit în verde și-n gri tropical! 
Stăpână pe sine, curge pădurea! 
Cât vezi cu ochii, aceleași împletiri fără capăt, trunchiuri și frunze, scări de liane,poteci către nicăieri și oriunde. 
 Pădurea Letea, aer fierbinte, parfum fără nume, departe/ aproape, în mers de nălucă.