”Mult e dulce și frumoasă

Limba ce-o vorbim,

Altă limbă-armonioasă

Ca ea nu găsim.”

Gheorghe.Sion

Cine și când  va fi stabilit ca unele limbi vorbite într-o parte sau alta a lumii să fie mai dificile pentru alții, mai frumoase ori mai puțin plăcute altora? 

Poate  că de asta  va fi apărut biblicul  Turn Babel, ca o pedeapsă divină pentru diversitatea lingvistică.  Sau utopia revenirii la Vârsta de Aur, creându-se limbi artificiale, cum ar fi esperando.

Nu am cunoștințe  despre aceste probleme, ce știu eu este  că iubesc limba română cu  extraordinara ei zestre, cu capacitatea ei de
îmbogățire, mai ales prin crearea  unor structuri lingvistice și  idiomatice, pornind de la  diverse cuvinte de  bază.

 Încerc o  mare tristețe, descoperind aici, pe diverse rețele  de ”comunicare”  nu  doar despre zdrobirea  frumuseții limbii noastre, dar și despre inventarea  unor trivialități, care se răspândesc  uimitor. 

 Dureros este  că ele  sunt preluate de către  copii.

  În  dauna  păstrării și însușirii  structurilor lingvistice românești nespus de  frumoase.

Mă  gândesc  că  n-ar strica să încercăm împreună  să  mai facem o  scurtă recapitulare, înainte  de întețirea jignirilor prin înaltele  noastre  foruri  spuse  sau scrise,  încercând  să   arătăm  frumusețea limbii  noastre prin structuri lingvistice, pornind, astăzi de  cuvântul „ gură”.

Precizez  că  nu am consulta  DEX, nici  DOOM.  

 Mă bazez  pe ceea ce știu și simt. Am scris expresiile idiomatice așa  cum mi-au apărut în minte.

 Poți completa lista!

 Chiar cu  structuri simpatice, excluzând înjurăturile.  Bine?

Cât despre   fotografie, poate  că ar părea aiurea, eu  cred  că așa este limba  noastră. înfloritoare, colorată, neobosită.

Așadar,despre  cuvântul  „gură„.Sensuri de bază. cavitate  bucală, organ al hrănirii,al  vorbirii, al cântatului.

Pentru sensul secundar, m-am gândit la acele  construcții care păstrează apropierea  de  sensul propriu.  gura podului (porțiunea prin care intrăm  în podul casei folosind  o scară),gurile  Dunării, gură de canal/ evacuare,, cred  că și numele unor plante  ar putea fi integrate aici, dată fiind forma lor. gura- leului, gura - lupului.

Construcții lexicale românești:

a sta cu gura pe  cineva -a cicăli

a sări cu gura- a interveni neinvitat

a lua( a rupe) de la gură -a se lipsi de hrană, pentru un scop 

gura bate fundul- a primi pedeapsă pentru  felul nepotrivit în care  vorbești

a face gură-  a face gălăgie, a se împotrivi

cu gura mare- care   se dorește important vorbind  tare

el cu gura lui-  fără tăgadă

a intra/ a ajunge în gura lumii- a deveni subiect de discuții

a da gură- a săruta, a striga

a-i lua gura-  a se îmbolnăvi, a tăcea

a pune gura- a gusta, mai nou- a pune botul  - a se amăgi

a-i merge gura-  a   vorbi  mult  (  și bine)

a i se muta  gura-  a  se îmbolnăvi

tacă-ți  gura!  oprește-te!

a-i lăsa gura apă- a  jindui, a  pofti la ceva

gură în gură- apropiați

a rupe gura târgului/ a satului/ a lumii-  a se impune prin ceva personal

a nu pune nimic în gură- a se înfometa, a posti

de la mână până la gură  -repede

a-și bate gura- a  vorbi inutil, a insista

a se uita în gura cuiva- a fi indiscret, a asculta

în gura iernii- când se lasă gerul

gura!  taci, potolește-te!

tacă-ți gura!  ajunge!

gurile rele- bârfitoare

 a zice din gură- a  cânta, a doini

pică , pară mălăiață, în gura lui  nătăfleață- a  fi leneș, a aștepta   să primești fără efort propriu

gura mică!  vorbește încet!

 cu ura mare- vorbește mereu, ca și cum le-ar  ști pe toate

gură spartă- nesincer

a ajuns la   gura sacului- a terminat proviziile, banii etc.

are o gură cât o șură-exagerat

a se lua în gură- a se certa

a-i da peste  gură- a  lovi, a jigni

a țipa ca-n gură de șarpe-  a cere ajutor negreșit

gura păcătosului adevăr grăiește se da de gol

a o (-l) lua gura pe dinainte- a de deconspira

a-i pune  pumnul în gură- a   sili, a  opri.

din gură în gură- a se răspândi  pe cale orală

mânca-ți-aș gura( poate  fi admirativ), dar...ar fi de preferat

pupa-ți-aș  gurița, așa-i?

Specială, unică prin mesaj este  împletirea  metaforică

” ..pe-o gură de rai„.

Nu am pretenția  că  am descoperit toată  bogăția  lingvistică, pornind de la  un cuvânt cu largă circulație...

  Ce-mi doresc este  să  vorbim despre frumusețea limbii noastre, despre filozofia și înțelepciunea ei, păstrate în cuvinte și sintagme.

Să fim optimiști, buni  și înțelegători unii cu alții!💖

Despre neuitare într-un timp limitat

 sau  despre arta de a fura timpului o  clipă , printr-un popas în arhiva de suflet.💗

( povești adevărate pentru prieteni)

Nu știu cine a fost fotograful, ce -mi amintesc foarte  bine este că în imagine se adunaseră o parte dintre profesorii claselor terminale și absolvenții clasei a VIII-a D.

  Fusesem, în toți cei patru ani, profesoara de Limba  Română  a  celor de la  D. 

”Școala  Nr. 13„ pe atunci. 💗

 Învățau în laboratorul de geografie, înțesat cu fel și fel  de roci, hărți și materiale culese de  eminentul, da am scris corect, eminentul profesor- diriginte, Domnul Brichiuș.

 Deși școala era  și cred  că este cam cea mai mare din oraș,  pentru că erau mulți copii în cartier, se  foloseau, ca săli de clasă, și laboratoarele.

 Era o clasă formată  din copii buni, harnici, nu-i mai țin minte chiar pe toți,mi-o amintesc foarte bine pe Lori, fetița blondă și sfioasă, fiica doamnei Dobre, casieră la cinema „București”, care îmi procura ( pe sub mână, bineînțeles) bilete la filmele bune, pentru întreaga familie.

Cu premianta de atunci, fetița cu păr creț și cu niște pistrui simpatici, G. Lalu, polițist, mă  mă întâlnesc din când în când.

 Mereu este pe  fugă....

Păstrez fotografia, un pic deteriorată, aș zice că am lăsat de multe ori albumele  la îndemâna  fiului mic, jucăuș, de felul lui.

  O voiam , despre fotografie  vorbesc, așa  cum ne surprindea  ea  atunci. 

Ieri, m-am  regăsit cu o fostă colegă, profesoara de matematică a aceleiași clase,  doamna Elena  Mandu, care a  venit la întâlnire  din satul în care s-a retras.Am rugat-o  să aducă  fotografia.

(  de la dreapta, în picioare, domnul  Brichiuș, cu sacou  alb, pe scaune, colega mea, a treia, subsemnata, a cincea)

Câte  ne-am mai povestit, la o înghețată!💗

Unii dintre foștii colegi, șase,  nu mai  sunt, au rămas în urma lor amintirile...

  Domnul   Brichiuș, geograful,  a organizat într-o duminică, cu toți profesorii școlii ( vreo  cincizeci ) și cu  elevii claselor la care   preda, un experiment de  orientare turistică în  pădurea  Trivale, documentat  ca o desfășurare de forțe militare, aș putea zice.

 Nu știu cât lucrase  nu doar  să confecționeze stegulețe orientative, dar le împânzise în toată pădurea , care pare nesfârșită, crede-mă).

Fiecare echipă însemna un profesor și un elev.

Seara, obosiți, dar fericiți  că  am dus la capăt, cu bine, un  asemenea  experiment, în curtea școlii, am primit  laude și  diplome.

   Domnul Brichiuș  nu mai este  de mult.

 Trăiește prin sentimentul că a fost un profesor de excepție!

Imaginea de mai sus, pentru mine  nu este doar o bucățică de alb/ negru, este o parte din sufletul meu; ”câmpul  focalizat„ este școala, în care, mai bine de un sfert de secol, m-am străduit să creez, să modelez, poate, să ajut ca din sufletele unor copii să crească aripi.

Vor fi fost, desigur, și greșeli; ca profesor, nu ai totdeauna balanța cu tine...

Am mintea și sufletul împăcate că mereu  am fost călăuzită doar de a face bine.

Minunată este  meseria  căreia m-am dedicat!💖

de la nepoți adunate

 Când nepotul meu cel mare, inginerul perseverent de astăzi, trecea  în clasa a II-a , îndrăgostit fiind de științele naturii, a frecventat  toată vara niște  cursuri de biologie, la ” Palatul copiilor „.

Era  chiar pasionat, citea fel și fel de date, articole, însemnări.

A început școala, lecția  de Limba Română  era  un fragment din ”Amintiri din copilărie„.

 Printre altele, Doamna  a întrebat  cum se numeau părinții lui  Nică.

Convins  că are cel mai bun răspuns, viitorul inginer a  răspuns: Ștefan și Salamandra. 

 Ridicând  sprânceana uimită, Doamna a zâmbit totuși...

   Abia acasă, când  părinții s-au amuzat copios  de povestea copilului, a înțeles el cât de aspru o botezase  pe  Smaranda ”cea plină de  minunății”. 

Au trecut anii, el a ajuns în clasa a  VIII-a, ”buni„  făcea naveta săptămânal, că prea multe erau  de  pus la locul lor: argumentări de specii literare,  comentarii pe text, fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă. 

Drept răsplată pentru  câte o  realizare specială, îi  recompensam cu câte un dar.

 Într-o zi, i-am dus o colecție de pietre, pe care am cumpărat-o de la un inginer geolog.

  Era  duminică până-n prânz, noi ne  băteam mintea cu literatură,  el obosise, așa că am luat o pauză.

  Nu mică mi-a fost uimirea, când am văzut  cu câtă rapiditate, în fuior de scântei jucăușe, transformâ câteva pietre-de-colecție în mărunțiș.

Păstrez o prietenă  dragă din  anii copilăriei;am fost  colege de clasă în gimnaziu,mai apoi la liceu, în clase paralele,eu fiind realistă, că așa a  hotărât tata, îndrumat de către directorul liceului, consăteanul nostru, ea - la uman. 

Amândouă am urmat  Filologia, apoi viața  ne-a dus în orașe  depărtate.

 Ne vedem  din ce în ce mai mai rar.

  Vorbim la telefon.

  Nepotul ei are 7 ani. Ei doi merg la școală și se întorc acasă cu autobuzul. 

 În ultimele săptămâni, micuțul a fost martor la tot felul de discuții politice, între călători; unele chiar  agresive.

Într-o seară, toți ai casei se uitau la televizor.

 Se discuta aprins  

Băiatul se juca.

-Băi frate, ăsta ( știi tu la  cine  se referea micuțul)i-a manipulizat pe toți, răbufnește el, cărându-și trenulețul în altă cameră....

de ziua LIMBII ROMÂNE

”Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.„
Timpul nu prea are răbdare. Înconvoiat sau repezit, își duce povara cum găsește de cuviință, că doar nu-l trage cineva la răspundere.
Pe câmpuri, în locul unde pe la sfârșitul primăverii se adunau în salbe purpurii macii, țâșnind printre bolovavi și pietre, au năvălit ciulinii, ca altădată cei din Bărăganul lui Panait Istrati.
În cârduri de cocori și-n zvon de frunze rotate,august se retrage cuminte în vechea lui băncuță.
Slănina și mălaiul, materiile prime potrivite pentru a se unge școlile,ca-n vechiul proverb, sunt tot mai scumpe.
Mascată, școala își chinuiește mersul, elevii, de asemenea. Mulți ar vrea ca învățarea să se facă din dormitorul dotat cu laptop, fursecuri, cafea, țigări.
Profesorul învață din toate, că asta îi este menirea: SĂ ÎNVEȚE!
Toată viața.
Brazda lui se numește LIMBA ROMÂNĂ.
La mulți ani, ție, frumoasă unică Doamnă!
”Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Și pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.”
Gheorghe Sion

Despre cum capcanele Limbii Române scurtează depărtările ,

 apropiind rudele

Vezi tu,   ne-am obișnuit, din nu știu ce motive, ca într-o formă de plural, să înghesuim    categorii de oameni, fără a-i cunoaște, fără a le ști preocupările, gândurile, aspirațiile, sentimentele.

 Așa că, atunci când spui „polițiști”, aduni  sub aceeași umbrelă , din start, niște persoane agresive, mereu pregătite să dea amenzi, să se răstească,  să  dea  buzna.

  Bine, nu  înseamnă  că aș nega  existența   unora care chiar se încadrează  în acest tipar.  

S-a întâmplat ca, în familia mea  (extinsă)  să  existe câțiva nepoți   polițiști- nepoți de frate și  de verișori primari. Unuia  dintre ei  i-am fost profesoară de duminică un an întreg. Venea din orășelul lui, cu trenul,  să învețe  gramatică și istorie, indiferent de vreme.

  Este absolvent al Academiei de Poliție  și al Facultății de Drept.  Pe  bune, cum s-ar zice în limbaj colocvial.

Este un excelent vorbitor de limbă română  modernă și , din câte am aflat eu de pe ici, de pe colo,  nu-i scapă  din ochi pe ai săi confrați când vine  vorba despre  scriere așa  cum se cuvine.
 Nu trec de el acte sau documente  scrise  de mântuială.

Grație internetului, eu și  un alt nepot, fiu de polițst, ( tatăl lui  este   fiul fratelui mamei  mele)  ne-am apropiat comentând, atât cât ne permite timpul,  teme  foarte interesante.

 Ca o paranteză, eu și tatăl lui  nu ne-am văzut din copilărie, că așa este  viața asta...

Deunăzi,  în urma unor discuții cu ai săi colegi, nepotul  meu, dâmbovițeanul  din Ardeal, îmi cere ”o consultație„ în legătură cu  gustosul cuvânt, dar alunecos  ca orice pește,  ”macrou„.

Cum se formează pluralul acestuia?

DEX  și DOOM2  indică, fără vreo observație, forma „macrouri”, adică îl include în categoria: mantou/ tangou/ platou, sacou”, cuvinte   alcătuite la singular  din două  silabe. 
 Ca și cosmopolitul,  feminin la originea  lui franțuzească,”șodou”.

  Așadar pluralul acestor neologisme  se termină, categoric în „uri„.

Chestiunea este  că ”macrou” este nume  de materie, precum: carne,  sânge, fasole,  brânză, substantive care  se folosesc cu o singură  formă, nu-i așa?

  Când te duci la supermaket  ceri : o cutie, două cutii etc  de macrou. 

 Spui, cumva, dă-mi trei macrouri?

 Eu  zic așa: în condiții de examen, dacă ți se cere  să indici forma de plural a substantivului ”macrou”, scrii: „macrouri„.

  În vorbire,   spui/ spun/ spunem: ”dați-mi trei / patru  cutii de macrou”.

Părerea  mea.

După ce am tot discutat  noi, eu și nepotul meu, polițistul, trebușoara asta,  am rămas, în loc de o rezolvare,  cu o altă întrebare: dacă spunem ”carne”, fără plural, pentru  că  vorba „cărnuri „ înseamnă  cantitate mare de carne și nu pluralul   cuvântului ”carne”,  putem ajunge  cu gândul și  la  alunecosul cuvânt „pește„.
 Mai știi  sloganul ”nicio masă  fără pește” nu-i așa? 

 Nu zicem  ”nicio masă  fără  un pește/ fără doi pești...

Spunem: am mâncat  ”pește prăjit”, chiar dacă  în farfuria  cu mujdei  erau doi/ trei pești.

  Nu-i așa  că  ajungem la  vorba poetului:
 „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată...”?

Tu ce  spui? 

există gri!

  Culoarea argintului, a cerului nehotărât, a râului ce  tot crește, a  mării  gânditoare.

M-am gândit la  gri, ca  o posibilă treaptă  între  alb și negru;  parcă o prăpastie  tot mai adâncă împarte societatea în acel  firav, jinduit alb și  tot mai necruțătorul negru.

Am învățat carte, eu și generația mea,  în anii în care  Mihai Eminescu   nu era întovărășit de sintagma ”poetul nepereche”,  repetată   de niște ani buni, până la saturație , în fața școlarilor plictisiți. . 

Profesorul meu de Limba  Română,  absolvent  de  Litere  și Filozofie, Domnul Gheorghe  Fulga,  la al cărui mormânt mă înclin, ori de cîte ori  duc florile  recunoștinței  mele pentru  părinți.ne  cerea  să  citim   cu creionul în  mână.  Și să memorăm  poezie și fragmente  consistente  scrise în proză.  Am continuat , profesoară fiind,  tehnica asta de îmbogățire a minții și a sufletului  copilului

  În anii aceia   deloc ușori, când   omului i se  luase   pământul ,  esența    existenței sale,  în dumbrăvioara  cu salcâmi, în timp  ce  învățam  pe dinafară  poeme și  fabuloase texte  narative , trăgând  cu urechea  la  poezia- da, chiar  era  poezie-  molcomului rimt în care  blânda vacă  rupea iarba proaspătă, ori  seara, la lumina lămpii,  am deslușit eu  tainele  cititului  cu  drag și  cu un anume rost.

Rând pe rând,  își găseau loc în memoria  mea texte  din  marii clasici,   fragmente  din ”Românii supt  Mihai- Voievod  Viteazul”-  ”Ardealul”- ce  bijuterie  literară!  ”Vasile Porojan„, al lui  Alecsandri, ” Bietul Castor”, ”Puiul” și câte alte opere  atât de  fascinante, că și  uitam  să alerg  degrabă acasă,  să mânânc ceva și să fug la școală.

Astăzi, lumea  bătătorește  căi  paralele.

 Unii văd alb, alții văd  doar negru. Fără vreo posibilitate de a lăsa loc pentru  strălucirea tainică a griului.

Mi-am verificat memoria. Greu, dar deloc imposibil, am redescoperit în minte multe strofe   din  poemul eminescian   învățat printr-a  cincea.

”Ei ,îngrădiți de lege, plăcerilor  se lasă,

Și sucul cel mai dulce pământului  i-l sug...

Și  de-ntrebați  atuncea, vouă ce  vă rămâne?

 Munca , din care dânșii se-mbată în plăceri...”

Întmplător sau nu, tocmai am citit  Amos Oz-”Cine nu este în stare sau nu este dispus  să așeze răul într-o ierarhie riscă să se transforme prin asta  în slujitorul  răului.„

„noi, profesorii; ei, școlarii„

Voiam  să scriu  ceva  despre  sat. Despre  satul  din sufletul meu. Tocmai  citisem  însemnările academicianului  Eugen Simion.  Îi înțeleg   strigătul.

  Las   deoparte, pentru  o vreme, satul  și treburile lui, pentru  că  niște  cititori ai  blogului meu  au tot  zăbovit  asupra unei postări vechi, ca  vârstă,  mereu actuală, îmi permit  să spun, ca  temă.

 Scuze!  pe atunci  nu  știam că pot să  scriu cu diacritice. Abia nimeream tastele. //

  

Am incercat sa evit momentul , adica sa nu scriu; este ceva aproape ridicol sau poate ca doar pare. Scriind , nu ma adresez nimanui , vorbesc , ma razboiesc , cum cu cine? cu nimeni , poate cu un intreg sistem , ee , prea de tot , cum cu un sistem.?La o adica , am si eu , ca multi altii , macar , asa, din cand in cand , niste rabufniri- apa de ploaie- pentru ca , de fapt , cine ma aude? si daca m-ar auzi , ce-ar face?

Chestiunea a inceput de la un copil, adica de la doi copii; in aceeasi zi , unul mi-a pus o intrebare, celalalt , justificandu-se ca n-a inteles cum este cu schimbarea valorii gramaticale, mi-a povestit ceva. Hazliu , in opinia lui. La inceput , am ras si eu, pentru ca era de ras. Apoi mi s-a parut, de-a binelea , stupid. Punand cele doua situatii una langa cealalta, a iesit ceva care m-a tot sacait.M-am intrebat daca pot schimba ceva, apoi mi-am zis ca poate doar mi se pare ca este grav, pana cand , uite, la ora asta imi astern aici nedumeririle.

Teza asta cu subiect unic , de la clasele a 7-a si a 8-a , a produs o intreaga isterie in legatura cu proba de limba si iteratura romana:manualele sunt elaborate de vreo 15 ani , iar tipul de evaluare amintit mai sus are 3 ani de viata.
Cum pe acolo de unde vin marile idei , a se citi gaselnite, se tot fac schimbari de ministri, plecati la altar cu avionul si negocieri de salarii , inainte de alegeri , elevul si ale lui necazuri au devenit elemente auxiliare. Cert este ca mare parte din ce se invata acum la clasa devine materie de teza abia la sfarsitul lui mai. Orice adult , care are o cat de subtirica legatura cu scoala , isi da seama ca nu este deloc simplu. Profesorii nici nu intreaba, nici nu striga, cum la cine? la inspectorii , care ar trebui sa lase politica pentru altii si sa-si faca meseria de INDRUMATORI , dar nici nu se documenteaza , ci CREEAZA(?).

Doua dintre subiectele care compun atat de comentata lucrare sunt compuneri , prin care elevului i se cere sa-si exprime opinia:a) in legatura cu un text liric la prima vedere, b) sa redacteze, intr-un numar limitat de randuri, o compunere , in care sa-si exprime propriile sentimente cu ocazia unui eveniment personal; evidentierea unor trasaturi ale unui obiect , peisaj , opera de arta , persoana.

Cred ca ar fi trebuit ca in cei 3 ani sa se fi realizat o carticica in care sa apara un numar de poeti , ale caror poezii sa fie citite de catre elevi sau , cumva , sa se faca niste precizari in intalnirile profesorilor la inceputul anului scolar. Neexistand niste directii clare, modul de lucru ramane la cum crede fiecare profesor , dar, mai ales, la bunul , cum sa-i zic: simt, plac sau (ne) priceperea fiecaruia .

Asa ca, o juna profesoara, posesoare a gradului I, care se adreseaza unei clase de 20 si ceva de perechi de urechi si tot atator perechi de ochi , in incercarea de a fi cat mai originala , adica de a-i invata pe elevi cum sa inteleaga mesajul unei poezii, ca " Lacul" lui Mihai Eminescu, printre altele, interpreteaza versurile"Ea din trestii sa rasara/Si sa-mi cada lin pe piept", dictandu-le :

trestia devine " axis mundi", iar iubita este o fiinta acvatica.

Copiii scriu in caiete, muti de uimire, incercand sa inteleaga ciudatul mesaj.Unii , neintelegand ce va sa fie asta , cauta. Unul a alergat la mine, fosta lui profesoara, sa ceara lamuriri.Mai intai , m-am mirat, apoi m-am intristat, pana cand , am inceput sa scriu aici, ca sa ma linistesc.

Daca la matematica, totdeauna -(minus), in fata parantezei schimba semnele din interiorul acesteia, la geografie, Carpatii tot acolo stau, cel putin pana in clipa urmatoare, la literatura , o poezie se poate interpreta , chiar in fel si chip? Da, pot fi multe variante de interpretari, dar ideile sunt aceleasi. Nu este permis sa-i spui pustiului de 13- 14 ani orice iti trece prin minte ca fiind un mod de abordare a unui text liric.

"Axis mundi", pentru vechii greci , era Olimpul.Toate religiile si-au ales cate un ARBORE, simbolizand AXA LUMII. Acesta face legatura dintre PAMANT si CER.

Eugen Simion, vorbind despre SALCAMUL lui Moromete , vede in acesta o valoare premonitorie, reprezentand unitatea , trainicia Morometilor, salcamul este , in viziunea criticului literar, un arbore cu autoritate, un punct stabil de referinta; reprezinta un simbol si o pavaza , iar prabusirea lui anunta un sfarsit, o destramare...salcamul este un element axial.
Recunoscutul critic "indrazneste" , abia dupa o suita de explicatii ajutatoare , sa definesca axul lumii ca arhetip al puterii , un simbol , totodata , phalic. Incheie subliniind ca Marin Preda nu s-ar fi gandit la toate acestea.

Trestia este o planta de apa , firava- nu poate supravietui iernii si nici nu renaste viguros primavara- este flexibila , poate fi, cumva , un simbol al unduirii, al tineretii schimbatoare; se si zice"mladie ca o trestie" sau" este firava ca un fir de trestie".

A o transforma in " axis mundi" mi se pare, deja , mult mai mult decat ridicol, suparator, iar pentru copilul pe care trebuie sa-l apropii de inefabilul poetic , pagubos.

Iubita-fiinta acvatica? Nu se poate! Este visul de iubire neimpartasita , la care natura participa , mai ales , in valoarea ei estetica ; el , indragostitul , isi asteapta iubita intr-un decor atat de drag poetului- lacul , inconjurat de toate acele elemente care compun cadrul liric eminescian: codrul, nuferii, trestiile, luna, luntrea, ferit de ochiul strain, indiscret. Accentul cade- nu pe frumusetea iubitei - ci pe starea eului liric: dezamagit, solitar, suferind , se retrage in natura , care il intelege si se deschide pentru el.

Sintagma " fiinta acvatica" striveste frumusetea textului , il trimite pe copil intr-un decor cu desene animate , cu sirene , unduindu-si miscarile.

Cealalta discutie pe care am avut-o cu un alt elev de la o scoala centrala a pornit de la ceva mai ciudat. O doamna profesoara , timp de o saptamana, si-a acompaniat predarea elementelor de vocabular la clasa a 7-a cu diverse genuri muzicale, ascultate de la casetofonul de pe catedra, preferate fiind formatiile contemporane , cu texte inspirate din viata de cartier.
Daca ar fi fost vorba de insusirea elementelor de argou , treaca/mearga, dar temele erau: conversiunea , polisemia , sensurile cuvintelor.

Am fost profesoara in ambele scoli-in cea"muzicala" un an, in cealalta mai mult de jumatate din intreaga mea cariera.

Da , au trecut anii , dar Eminescu este EMINESCU.
Lacul este incarcat cu flori de nufar, indragostitul asteapta, viseaza , ea nu vine si..singuratic sufera, vraja dispare , doar lacul ramane martor suferintei.

Profesorii sunt altii..ma gandeam , uitandu-ma in urma , ca, la absolvirea facultatii , nu poti sti prea multe , sunt atatea discipline care se studiaza din cine stie ce motive, dar, daca iti iubesti meseria si , mai ales , daca te respecti , inveti tot timpul , inainte de a le cere celor in fata carora te afli , sa te creada.

Profesorul este un actor-in fata unor spectatori -pe care nu trebuie sa-i manipuleze, ci sa-i ajute, putin cate putin, sa inteleaga lumea, lumea ca o mare scena.

cuvintele, ca și banii, circulă

 Că este scumpa Carte-de-boierie a unui neam călit în focul încercărilor de pierzanie, cum  mărturisea I.L. Caragiale, că a  o traduce în franceză ar fi identic  cu a trece de la rugăciune la un contract, cum  descoperise  Emil Cioran, că este  comoară/poveste/patria mea/ frumoasă ca o duminică, pentru Nichita Stănescu, LIMBA ROMÂNĂ înseamnă pentru mine  să-l rostesc pe Eminescu: „însăși  floarea  sufletului etnic al românimii.„

Îmi place articolul domnului Andrei Pleșu. 

Am îndrăznit  să-i rup  coada..îi imita pe  unii care prea  intră cu bocancii peste atâtea flori, chit că  în locul unor cuvinte  apăruseră ....

Andrei Pleşu : Limba română, limbă grea! In “locaţie”?!…

Publicat în 10 Oct 2013

Îmi plac cuvintele străine naturalizate.

Mai dezmorţesc limba.
În timp, unele rezistă, altele dispar.
A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate, de sus în jos, în Ţările Române.
Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic.
Rusismele din anii ’50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale…
După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin?
Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, fotbalistul de 2 bani si menajera hoaţă care vroia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate şi reclamele (advertaizingurile) văzute în engleză.
Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii.
Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant. Cizmarii sunt designeri.
Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie.
Nici gând.
S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei.
Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un spriţ, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.

Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.
Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi.
Nu mai realizăm, ci implementăm.
Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.
Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.
Nu mai consimţim, ci achiesăm.
Serviciul de întreţinere a devenit mantenanţă.
Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must!
Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.
Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatoare de fashion.

Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm în expectaţiunea unui feed-back pozitiv.//
tu ce spui?

ceea ce spun cuvintele

nu durează. Cuvintele durează, întrucât cuvintele sunt aceleași, dar ce transmit ele nu este niciodată identic.  Antonio Porchia, poet argentinian

Andreea Paul a sesizat Academia Română pentru a cere modificări în limba română. Vezi despre ce este vorba!

Publicat pe 17 iulie 2013

Deputata democrat-liberală Andreea Paul (mai cunoscută sub numele de fată, Vass) a sesizat Academia Română pentru a solicita recunoașterea oficială în limba română a formelor de feminin pentru funcțiile publice. 
Deși   cuvintele   care desemnează funcții publice :„președinte”, „deputat”, „ministru”, „senator”sunt folosite frecvent, in vorbirea  cotidiana, cu forme de feminin, in privinta  lor nu există o reglementare lingvistică foarte clară a Academiei Române. Dicționarul Explicativ al limbii române (DEX) cuprinde și forme de feminin pentru unele cuvinte :„președintă”, „deputată”, dar nu și pentru altele.
 În DEX nu este cuprinsă forma de feminin „senatoare” și cu atât mai puțin „ministră” (care nu e folosită nici în practică foarte mult); în schimb, cuvântul „ministresă”, utilizat uneori în vorbire pentru a desemna o femeie-ministru este explicat de DEX drept „soție de ministru”. 
Anunțul privind sesizarea Academiei Române în legătură cu reglementarea formelor de feminin ale cuvintelor ce desemnează funcții publice a fost făcut de Andreea Paul pe Facebook, după ce fostul jurnalist Ovidiu Zară îi atrăsese atenția că nu este corectă folosirea termenului „președinta FMI”. „Se spune președintele FMI, nu presedita FMI. Cuv\ntul “pre;edinte” provine din latinescul “praesidens” (prae – dinainte + sedere – ședere). “Praeses” este un cuvânt latin, care înseamnă “a ședea în frunte”. La fel, se spune “doamna director”, nu “doamna directoare”.
 E grea limba romana! Mi-ar BAC-ul al dreaq!”, 
îi scrisese Zară Andreei Paul pe Facebook. Aceasta a răspuns ulterior: „Ovidiu Zară, am f[cut o sesizare Academiei Române pentru a feminiza funcțiile publice, așa cum se cuvine. Cunosc bine dezbaterea din jurul discriminării lingvistice de gen. Am făcut-o în cunoștință de cauză”. 
Răspunsul deputatei PDL nu a fost, se pare, pe placul lui Zară, care a revenit apoi pe un ton ironic. 
„Și sesizarea a fost acceptată? Curtea Constituțională ce zice? Doamna Paul fostă Vass, limba română e unică. 
Feminizările nu au rost. 
Închipuiți-vă cum ar arăta opera lui Eminescu dacă ar fi fost feminizată, cum doriți dvs. 
Ar fi fost o operă mutilata.
 Lăsați măcar limba română în pace, dacă economia nu o lăsați”, notează Zară, căruia Andreea Paul nu i-a mai răspuns de această dată.
Sergiu Bidilă, A.M.PRESS//
ce părere ai?
p.s. nu mi-am permis să  copiez comentariile din presă.

lecția de Limba română

 A vorbi despre limba în care gândești, a gândi - gândire nu se poate face decât numai într-o limbă - în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. 
Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română.
 Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă!
Nichita Stănescu
"Dragi elevi,
Desi va bat cam 9 ore pe saptamana la cap (va multumesc pentru prezenta de 100% la cele 5 ore de pregatire suplimentara saptamanala, recunosc e o minune) stiu ca nimic nu are un mai mare impact asupra voastra ca facebook-ul si ale lui postari. Prin urmare, dati 'like' daca ati inteles si 'comm' daca aveti nelamuriri.

Corect este 'frumoaso!' nu 'frumoas-o!' si deja stiti din melodia lui Krem cine are cratima.
'Doar' se foloseste cu forma pozitiva a verbului, iar 'decat' cu cea negativa. (Ea are 25 de ani. Nu are decat 2 lei in buzunar.) Adverbul 'decat' se mai foloseste si atunci cand construim propozitii comparative de inegalitate. (Antonia este mai desteapta decat Inna.)

Atunci cand vreti sa fiti amabili cu doamnele si/sau domnisoarele, nu va adresati cu 'dragele mele'. Tocmai le-ati facut masini care scot apa de pe fundul unui rau. Corect este 'dragile'.

Atunci cand planificati o iesire la o cafenea sau la o cofetarie este impropriu sa spuneti 'cautam locatie'. Pentru ca nu inchiriati cladirea ca sa va petreceti restul zilelor acolo, ci beti doar un suc (nu altceva, sper). 'Locatie' inseamna spatiu pentru inchiriat.

Corect este 'Ce faci, papusa?' nu 'Ce faci, papuse?'. 'A'-ul din final nu este taranesc, asa cum v-ati fi asteptat. Sfatul meu este sa gasiti un apelativ ceva mai original (mai spesal) daca nu vreti sa vi se raspunda cu 'Bine, papusel.' plus un ghiozdan sau o geanta in cap.

'Serviciu' si nu 'servici' - fie ca e vorba despre locul unde va veti castiga painea (daca promovati examenul de evaluare nationala) sau serviciul de cafea pe care mama il va arunca in capul vostru, pe langa alte obiecte avute la indemana (daca nu il promovati).

Structura 'Vizavi de problema discutata anterior...' poate fi tradusa doar asa: 'peste strada de problema discutata anterior...'. Pentru ca 'vizavi' nu inseamna decat 'peste strada', contrar parerii ca un cuvant de origine franceza poate fi abuzat cum avem noi chef. Daca nu aveti probleme peste strada, nu-l folositi.

'Sa aiba' si nu 'sa aibe'. Ca sa nu mai vorbim de si mai uraciosul 'sa aive'. De asemenea, 'Vroiam sa va rog sa ma invoiti...' este gresit. 'Voiai' sa spui ceva, iar eu voiam sa te exprimi corect si sa fii prezent la ora.

Stiti momentele alea in care cuvantul pe care il scrieti are ca ultima litera un 'i' si voi nu stiti daca trebuie sa stea singur sau sa isi mai aduca vreo 2-3 prieteni? Ei bine, totul este stiinta.
Pentru a nu fi incult, trebuie sa citesti.
Nu fi nerabdator, fii precaut.
Nu e important a sti cate postari sunt pe facebook intr-o zi, ci este important sa stii lectiile la limba romana.
Verbul 'a fi', de obicei, da cea mai mare bataie de cap - 'A fi sau a nu fi corigent, aceasta-i intrebarea'.
Se scrie 'fii', cu doi i, numai la:
- imperativ afirmativ: Fii cuminte!
- conjunctiv prezent, forma afirmativa si forma negativa: Vreau sa fii cuminte. Vreau sa nu fii obraznic.
- viitorul format de la conjunctiv: o sa fii, nu o sa fii.
In rest e 'fi', cu un singur i:
- infinitiv: a fi;
- imperativ negativ: Nu fi obraznic!;
- conditional prezent: as fi, ai fi;
- conditional perfect: as fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi facut;
- conjunctiv perfect: sa fi stiut, sa fi fost, sa fi avut;
- viitor: voi fi, vei fi;
- verb + FI: pot fi, poti fi, sa poata fi, sa poti fi, vei putea fi.

De asemenea, substantivele masculine cu radacina terminata in -i au la plural nearticulat -ii (i din radacina + i desinenta de plural) si la plural articulat -iii: copil - copii - copiii.
Copiii invata cu drag la limba romana (primul i face parte din radacina, al doilea i este desinenta de plural, iar al treilea i este articol hotarat).

Structura 'Aveti detalii in atasament' se regaseste in aproape toate mail-urile. Exista o problema totusi: atasament inseamna 'afectiune (puternica si durabila) fata de cineva sau ceva. - Din fr. attachement.' Asa ca daca nu vreti sa includeti sentimentele in afaceri poate schimbati structura in 'Aveti detalii in fisierul atasat' atunci cand va veti depune CV-urile."

Ramona-Elena Chifan este de patru ani profesoara de Limba si literatura romana, si de Limba engleza la Scoala Gimnaziala Ciurea (din comuna Ciurea), judetul Iasi.//

prin cuvânt,

 ne exprimăm gândurile, dorințele, sentimentele, încercăm să ne înțelegem unii  cu (pe) alții.
Cuvântul rostit se stinge, cuvântul scris rămâne. Se întâmplă,  adesea,  ca  dorința exprimată de el   să  nu se împlinească. Ori să nu fie înțeleasă. De aceea, cuvântul trebuie să fie limpede, clar.
Cuvintele se adună în reguli. 
Regulile  le fac oamenii pentru oameni.
 Copiii învață regulile pe care le concep adulții.
- De ce trebuie să le învățăm? te poate întreba oricare dintre copii.
-Să ne înțelegem/ să comunicăm/ să gândim/ să judecăm/ să  transmitem idei/ atitudini etc., vine răspunsul.//
  Discutam  deunăzi cu  o persoană apropiată despre  cum ne este.
 Nu ne este prea bine.
De ce? de unde încep relele?
-De la încălcarea regulilor,  zice  interlocutorul meu.
-Așa este,  zic, după  o clipă de  gândire.//
Tot mai des, auzi lasă, domle,  că se poate și așa, nu cade lumea din cauza asta.. sau  unii  fură miliarde și  nu-i pedepsește nimeni, doamna X  locuiește într-un modest  cămin studențesc, unde plătește mult mai puțin decât ar costa  dacă ar locui, ca politician ce este, în hotel,  deci face economie , și tot pe ea o arătăm cu degetul?

Cam mare introducerea.. unde vreau să ajung?
 N-o să-ți vină să crezi. 
Vreau să ajung exact la ce m-a  necăjit astăzi. Un subiect  de teză la Limba română, clasa a VIII-a.
 De la început , spun că nu critic, că  uite așa vreau eu..  Greșeli/exagerări  voi fi făcut și eu, dar, dacă acum  văd lucrurile  mai clar, de ce să nu le spun?

 Subiectele  tezei, indiferent de clasă, scrie clar în  programă,  se  formulează    din materia studiată în semestrul respectiv , iar  timpul de lucru este  o oră. Subiectele se formulează   fără a lăsa loc de ambiguități.
 Orgolioși din fire,  acceptați de către părinții care cred că, cu cât  sunt subiectele mai dificile, cu atât este mai bine, profesorii încalcă prima regulă-  teza durează două ore, subiectele   se formulează din toată materia pentru examen, chiar dacă un subiect de literatură a mai fost  indicat spre a fi rezolvat într-o  clasă   anterioară.

Ajungem la banala despărțire în silabe. când auzi un cuvânt precum  balaur , îl desparți : ba-la-ur/.  
Sau ba- laur.  

Să existe două modalități  diferite, și să fie corecte amândouă?

 Nu prea crezi, așa-i? 

Nici eu.

 O să zâmbești, o să mă critici, poate, dar eu  îți spun  sincer că , la toate examenele  la care am participat în calitate de profesor examinator,  am avut, de fiecare dată, în poșetă Dicționarul ortografic, ortoepic și de punctuație.
 Ziceam că   mă vei critica, pentru că  m-ai putea întreba dacă  medicul  citește din tratate în timp ce operează sau inginerul  se uită pe schemă, când construiește. 

Eu zic că da, fiecare   trebuie să citească tot timpul. ( medicul  citește  înainte de operație!)

În cazul despre care vorbim,   chestiunea este așa:  nu se dau , spre rezolvare, la teze/  teste/examene  situații  neclare.

 Și nu  se recomandă  înlocuiri.

 Asta am învățat în facultate de la profesorul meu de Limbă Română , MARIN Z. MOCANU, și asta i-am învățat pe elevii mei-  se analizează  situația dată, nu  una ipotetică..

Revenim la subiect- despărțirea în silabe - corectă sau incorectă- înseamnă puncte. 

Ele se câștigă. 

Sau se pierd.

Am dat fuga la DOOM/2.

 Bineînțeles că respectivul cuvânt nu apare despărțit în silabe, ci doar forma de feminin balauroaică- oricum nu se folosește!( să nu râzi) 

 Alerg  la google.

 Ei bine, găsesc  două posibile răspunsuri: 

forumsoftpedia. com  îl situează în categoria hiat: ba-la-ur, alături de aur,  graur, flaut, Paul  etc...

ro.scribd. com  îl   categorisește printre diftongii coborâtori-  ba-laur, chiar mă minunez, pentru că  de același tratament  beneficiază și aud..

Încearcă, te rog, să rostești  aud într-o  singură silabă .

 Aud   foșnetul pădurii!
Nu-i așa, că ai senzația că vorbești în altă limbă?

Dacă te-am obosit, te rog să mă scuzi, dar vorbeam despre  rele .
Și despre Reguli.
Și despre noi,  vorbitorii de Limbă Română.( am scris cu majuscule, pentru că asta simt)

Limba noastră-i  un șirag de piatră rară..
 L-am  slăvit în gând pe Alexe Mateevici!

în (dez)acord

Motto:A vorbi  despre limba română este ca o duminică.Limba Română este patria mea. Nichita Stănescu
 
Discuțiile despre poezie( din grecescul poiesis) ca artă a limbajului, care exprimă o emoție, un sentiment, o idee, prin ritm, armonie, imagine (Dicționar de termeni literar, pagina 338) se pierd în  vâltoarea vremurilor.

Se zice că  studentul  lui Platon și  profesorul lui Alexandru  cel Mare, Aristotel, (384 î.Hr/7 martie322 îHr),   ar fi  încercat, în Poetica,  să   definească această muzică a sufletului , care, în concepțía lui  este mult mai fină decât istoria și filozofia, pentru că poezia exprimă universalul , în timp ce  istoria exprimă particularul .
În 1999, la Paris, UNESCO a stabilit  ca 21 martie să devină Ziua Internațională a Poeziei..
Se promovează astfel dictonul lui Delacroix- Nu există  nicio altă artă fără poezie.
Mi-am permis această introducere, pentru că aseară, citind  online presa  locală, am descoperit un articol care, după modesta mea părere, potrivit titlului- Cum mai respectăm limba română ?- ar fi trebuit să aibă un mesaj pozitiv, de invitație către reconsiderarea  grijii pentru  limba noastră, frumoasă, bogată  și  expresivă.

Un șirag de piatră rară,
Pe moșie revărsată, cum spunea poetul basarabean Alexe Mateevici.
La doar câteva zile  de la evenimentul amintit, articolul consemnează  câteva opinii, rezultate dintr-un sondaj printre oamenii de litere pentru  a afla  cât de evidentă este ignoranța față de  scrierea și vorbirea corectă a  limbii române.
Primul răspuns avizat este al  persoanei care  ocupă  fotoliul de  inspector școlar de limba  și literatura română.

 Dumneaei  se arată supărată rău pe toată lumea, deși nu aduce niciun argument, ( cum  învață copiii la școală) care să-i justifice revolta.

În tot textul, nu există nici măcar o frază, în care să mai găsești o scânteie de  optimism, de  respect al cuiva  pentru limba  română.
Ce ar zice atâția poeți  argeșeni-Ion Pillat, Ion Barbu, George Topârceanu, Ion Minulescu, Gheorghe Tomozei ( doar câțiva dintr-o pleiadă)- dacă ar afla că strădania lor a fost deșartă?
Cel mai supărat ar fi, cred, Ion Minulescu, care, deși Corigent la limba română, ar descoperi  că tot mai puțini vorbitori  sunt interesați  de modul în care comunică, oral și scris..

Cavaler  cum era,  ar invita-o pe  revoltata autoritate  să( mai )citească, în Gramatica pentru clasa a V-a, că adjectivul se declină împreună cu substantivul pe care îl determină.

Astfel, sintagma Un fenomen al epocii acestea informatizate... ar deveni, cum este corect,  un fenomen al epocii acesteia informatizate.
  Mult după aceea, s-ar  ajunge la categoricul  Concluzionând, limba  este un organism viu, în  continuă schimbare, oglindind cu acuratețe societatea pe care  o deservește.(..)
De citit aici, pentru conformitate,
 Ca să  păstrăm, totuși   farmecul  poetic, să ne amintim că  
Mult e dulce şi frumoasă

Limba ce-o vorbim,

Altă limbă-armonioasă

Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere

Când o ascultăm

Şi pe buze-aduce miere,

Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte

Ca sufletul său

Vorbiţi, scrieţi româneşte

Şi-o cântaţi mereu.

Fraţi ce-n dulcea Românie

Naşteţi şi muriţi

Şi-n lumina ei cea vie

Dulce vieţuiţi. George Sion

Și un dar muzical-

lectura obligatorie

Am citit un material emoționant, ca rezultat al unui interviu, la care a răspuns din suflet  o  mare doamnă, cunoscută celor  care iubesc Arta conversației. Este vorba despre scriitoarea  Ileana Vulpescu.
Presărat cu multe exemple, materialul  este oglinda  fidelă a unei realități  dureroase, spectacol la care noi  participăm, fiecare în felul  său, spectatori sau  eroi. 

 Aseară, cam la aceeași oră, pe două posturi tv, am zărit, în trecere,  două greșeli, scrise cu litere mari: Cine înșeală? ( corect- înșală), Când va dispare hoția? ( corect-dispărea).
 O moderatoare cu pretenții spunea  mi-ar place ( corect-plăcea)  să mai veniți pe la noi..

Din materialul doamnei Ileana Vulpescu am extras  doar partea privitoare la  cum  se(mai) vorbește românește..//

„Degradarea morală e direct proporţională cu cea lingvistică?
 Mai deunăzi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter spunând În liceu se aflau doisprezece fete. Se învaţă foarte prost româna-n şcoli, dacă nu reuşeşti să-i înveţi pe copii că doi şi doisprezece au feminin. E singura limbă romanică în care se-ntîmplă acest lucru. Doisprezece femei, doisprezece ceasuri...
 E o epidemie, o avalanşă de incultură.
 Nimeni nu mai zice azi loc, zice locaţie, fără să-i treacă prin cap să se uite într-un dicţionar francez sau englez să vadă ce înseamnă.
 Am citit într-un ziar acum câteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu ştiu câta aniversare a căsătoriei cu Prinţul Charles, şi-a fracturat perineul de la piciorul stâng. Altcineva, la televizor, spunea, dorind să se refere la perigeu, tot perineu!
Dacă nu ştii, nu vorbeşti!
Am mari dubii în privinţa absolvirii unor şcoli. După părerea mea, îmi pare rău c-o spun, dar nu eşti neapărat intelectual dacă ai o diplomă universitară. Profesor, Iorgu Iordan, îmi spunea Ai să vezi dumneata c-or să fie mai mulţi doctori decît miliţieni! ...
 Se merge pe linia minimei rezistenţe. Nu le mai pasă nici profesorilor, nici elevilor, nici studenţilor! E un dezinteres din partea ambelor părţi. Primii zic: ce să ne mai batem capul cu ăştia, că tot nu-s buni de nimic!?, ceilalţi: ce să mai învăţăm toate prostiile astea, dacă poţi deveni miliardar doar ştiind să te iscăleşti?
Nu pot să nu fac comparaţie între ce se auzea înainte de 89 la tv şi la radio şi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai nişte obligaţii.În ceea ce spune cel pe care-l inviţi  nu poţi să intervii, treaba lui, mai ales dacă e-n direct. Pretenţia mea către angajat vine. Dacă ar căuta într-un dicţionar sau pe internet, ar afla cum se pronunţă toate numele proprii. Am fost uimită s-aud la un post de radio: Azi se împlinesc nu ştiu câţi ani de la naşterea lui Gai de Mopezan. El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnăr în loc de Rihard Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnă şi le-a atras atenţia în direct: Este totuşi un compozitor neamţ, cum puteţi să-i pociţi numele? Răspuns: doamnă, dar e moda anglizantă!....". E moda tâmpeniei şi a inculturii, aş spune.
Situaţia limbii  române este deplorabilă!
Chestia asta cu limbile străine poate pot s-o înţeleg, e mai puţin gravă decât batjocorirea propriei limbi!

  În Franţa, posturile radio şi tv sunt sancţionate cu amenzi grase atunci când folosesc cuvinte străine, în loc să folosească cuvinte franceze. În Franţa sistemul lor de monitorizare audio-vizual este atât de performant şi de drastic, încât atunci când detectează ceva în neregulă, îi întrerupe pe loc.
 La noi care ar fi soluţia ieşirii din această criză?
La noi, în afară de pile, proptele şi o piesă de mobilier prin care se trece, se ajunge şi în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e problema: dacă din 20 de candidaţi înscrişi la concurs, câştigă al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem?
 Dacă aşa se obţin posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se face reclamă, apar aberaţii de genul brânză bunăcioasă, piersică gustăcioasă, marea ieşeală etc. 

Nişte analfabeţi care cred că inventează ceva.
 Când a murit, acum un an, preşedintele Poloniei, am auzit la televizor: E un spaţiu în faţa catedralei, care comprimă nu ştiu câtă lume.. (Poate cuprinde.) Ce să mai vorbim despre expresia greşită fără doar şi poate, care e de fapt fără dar şi poate? Adică adversativ şi dubitativ.
Lucruri analizate logic, ca de exemplu mai exact şi mai corect. Le-am întâlnit si la persoane foarte  cultivate.  Ne întoarcem la unşpe trecute fix?
- S-a gândit,  Ileana Vulpescu să pună toate astea-ntr-un roman?
Nu ! Încă scriu despre oameni care mai ştiu carte. Deocamdată  îmi acord o pauză.
Am mai constatat ceva. Acum nimeni nu se duce să-şi depună un curriculum vitae, ci un sivi(CV) şi pariez că majoritatea lumii nici nu ştie ce-nseamnă.
 Nimeni nu se mai duce să-şi ducă undeva o autobiografie, ca să fie angajat aplică. Aplică pentru un job!
Aplică era ceva ce se pune pe perete.
 Mă indispune profund când aud de brandul de ţară. Bine că ne-am procopsit cu o frunză, care este brandul de ţară. Măcar dacă era şi Eva pe-acolo.
Eu nu pot să dau explicaţia pentru apariţia acestor aberaţii decât că, poate, la început a spus cineva ceva în glumă şi pe urmă s-a luat în serios. Eu i-aş sfătui, să nu mai facă greşeli, să pună mâna pe o gramatică a limbii române şi să nu se sfiască să umble în dicţionare.
Astfel, poate n-o să mai auzim, chiar şi printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul cărţile care le-am cumpărat, "m-am dus la servici.
Eu le tot spun, când am ocazia, că-s nişte cuvinte în limba română, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care au această formă. Nu zici m-am dus la ofici, nici am fost la ospici, nici mi-am luat un servici de masă.
Pe mine mă surprinde câtă încredere au în ei aceşti oameni şi câtă lipsă de dubiu în ceea ce priveşte limba română. Aş retipări Gramatica greşelilor, de Iorgu Iordan.
O carte de consultat, nu de ţinut în casă, pe post de mobilă.
Văd un dispreţ faţă de cine mai vorbeşte corect. O nepăsare de genul "lasă-i p-ăştia să vorbească. ne uităm în gura lor? Nişte babalîci depăşiţi, o generaţie expirată.
Poate aşa şi e.
 Dar până să expire ei, îi inspiră pe alţii.
Ce modele să mai aibă cei tineri?
 Cînd bordelul e o mănăstire faţă de politică; şi cînd la televizor şi prin gazete sunt aproape numai obscenităţi, când se cultivă doar incultura ?„

cei care găsesc înțelesuri frumoase

 în lucrurile frumoase sunt cei cultivați. Pentru aceștia există speranță. Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray. 

Penultima oară , când ne-am văzut eram în fațá listelor. Eu- profesoara, ea - una dintre premiantele clasei a VIII-a B.
Admisă  cu  peste 9,50 la colegiul Zinca Golescu. 
Au zburat șapte ani.
Peste  10 ore, domnișoara emoționată,   care mi-a adus un superb buchet multicolor, va  urca în avionul de Dubai. Cu escală la Frankfurt.
A vrut să împartă cu doamna de română emoția de dinaintea plecării.

Depănăm amintiri, despre fluturii  din stomacul Larisei,  despre doiul  pe care i l-am aplicat , meritat, Andreei V. , despre  Flavius și  fantasticele lui compuneri. Nimic nu ne scapă.
Peste câteva zile, copila de ieri,  proaspăt licențiată  ASE-București, secția contabilitate, va fi stewardesă.//
  7000 de aplicații.

După primul interviu, organizat de reprezentanții români - probă de limba engleză,  conversație cu  persoana din dreapta, pentru cunoaștere,   expunere, au rămas 1200 de tineri.

 Nu este suficient să atingi 2,12 m, cu mâna întinsă, mers elegant, pe vârfuri și să nu ai  tatuaje !
 Pentru cel de-al doilea interviu , au venit reprezentanții firmei străine- trei doamne, din Noua Zeelandă, Australia, Marea Britanie și  câțiva  români. 

 De la 8 dimineața, până la 11 noaptea.

 Nu uita să zâmbești tot timpul! 
 Interviu individual, întrebări dificile,  pauze scurte, doar cât comisia stabilea   punctajul. 
Plicul cu numere- Congratulations  sau Unfortunately. 

Ce emoții!
Au rămas 80.

 Două grupe , pentru a treia rundă. 

Grupuri mici, fiecare concepe un slogan, îl susține, ceilalți  emit păreri, le argumentează.

 Și, în sfârșit,  proba finală. 

La castelul Bran.
 Fiecare se gândește la 5 personalități- în viață sau  decedate, 5 posibile întrebări pentru fiecare personalitate.
 Alexa  a trebuit să   formuleze întrebări și argumentări pentru întrebările puse lui Einstein și lui Michael Jackson.
25 de tineri admiși! 

Unii au plecat deja.

 Cineva a renunțat la trei ani de medicină.//
  Alexa  a perseverat.  

Examenul de licență cu peste 9.
 N-a fost deloc ușor. Mulțime de   examene medicale, drumuri la București.//
Cum va fi viața ei peste  câteva zile?

Locuință în  mult prea jinduitul Dubai,  etajul 30, uniformă trăsnet,  salariu, 4000 de dirhami, lunar, diurnă, 55 lei , fiecare zbor- Italia, Spania, Olanda, Germania, Noua Zeelandă, America, Australia, Africa, Asia.
 Și un suflet plin de speranță!//
Tumultuoasă,  bizară din când în când,  emoțională, viața  este un complement  natural al sufletului.
Îi simt emoția pe care i-o citeam în glas, la orele de limba română.

Își exprimă  sentimentele în felul ei natural,  copilul de ieri este o domnișoară frumoasă, calmă, stăpână pe ea. 

Un an de muncă într-o firmă bucureșteană i-a  stimulat  rezistența nervoasă, capacitatea de toleranță și de comunicare.
Parte din visul ei  de a cunoaște lumea se simte în  blândețea  vorbelor, într-un rafinament al  ființei, jumătate copil, jumătate femeie, în drum către  fascinanta chemare a viețíi .
Mult noroc, draga mea Alexa!