” Un domn foarte bătrân

 și cu niște   aripi enorme”, la  teatrul ”Alexandru  Davila”, Pitești

„Doamne, dac-aș avea un crâmpei de viață

nu aș lăsa

să treacă o zi

fără să le spun oamenilor

pe care -i iubesc

că îi iubesc”

Gabriel García Márquez

”Păpușa”

Am văzut , astă seară la Teatrul „Alexandru Davila ”, ocupată cu o treime din capacitate,un spectacol foarte interesant, realizat după nuvela omonimă a lui Gabriel García Márquez,

” Un señior muy viejo con unas alas enormes”,

”Un domn foarte bătrân și cu niște aripi enorme”, apărută în 1966.

O realizare originală, laborioasă, unică în felul ei, în care s-au implicat și talentați artiști- păpușari,de la Teatrul ”Așchiuță”.

Un spectacol creat pe antiteza dintre două mentalități : aceea reprezentând o generație dominată de ideea îmbogățiți materiale chiar speculând ideea de înger, de puritate, și o lume inocentă , candidă, al cărei simbol rămâne copilul, mereu doritor de bine.

O alegorie, în care fantasticul se împletește cu realitatea, confruntăndu- se : atitudini ,stări,mentalități, pentru a aduce în fața spectatorului triumful încrederii în mâine.

După o furtună, în curtea unui pescar, cade un înger deposedat de frumusețea aripilor și a părului. Este bătrân și neputincios.

Pelayo și Elisenda se comportă agresiv cu el, considerând că îngerul gârbov a fost adus de forțele întunericului pentru a le lua copilul bolnav.

Îl închid în cotețul lor de păsări.

Îngerul îl salvează pe copil.

Între cei doi se țese o prietenie sinceră, sănătoasă, frumoasă. Înțelepciunea bătrânului se adună cuminte în dorința de viață a copilului .

El crește, se bucură , este tot mai apropiat de bătrânul cu aripi ponosite.

Dintr-odată, în mintea părinților săi încolțeste ideea unei posibile îmbogățiri, pentru că sătenii bolnavi sunt dornici să fie atinși de ființa captivă, care le-ar putea aduce sănătate.

Și afacerea chiar prosperă, până când, în viața satului de pescari , apare o trupă de teatru, a cărei atracție este femeia- tarantulă.

O pasăre albă zboară deasupra gospodăriei pescarilor.

Penele ei, ca simbol al binelui, se vor așterne pe trupul obosit al îngerului, ajutându-l să renască, asemenea unei păsări Phoenix.

Cu mari eforturi, îngerul zboară în înalt.

Și-a îndeplinit menirea: aceea de a crește un copil iubitor,bun, mult mai înțelept decât părinții săi. Încrezător în bine!

Îngerul se înalță, spre marea tristețe a copilului, care a învățat, însă, lecția libertății !

Ar fi fost simplu ca subiectul acestei dramatizări să fi fost interpretat doar de actori.

Cele două personaje simbolice, îngerul și copilul, păpuși mari, sunt animate de niște artiști păpușari mascați, care au depus un efort extraordinar!

Am văzut un valoros teatru de idei, în care triumfă ideea că răbdarea, toleranța demnă în față opiniei celuilalt ajută binele să triumfe chiar și atunci când totul pare pierdut.

Învinge credința în răbdare și în smerenie,, în libertatea cugetului și a speranței!

Au fost răsplătiți cu aplauze calde : artistii-păpușari , artiștii teatrului , regizorii, scenariștii, realizatorii coloanei sonore,precum și ceilalți oameni de teatru, implicați în realizarea unui spectacol, care a adus pe scenă si in sufletele spectatorilor lumina speranței.

Felicitări tuturor celor care, în niște vremuri atât de încráncenate, ne - au dăruit o seară luminoasă!