La doi pași de noi- războiul .
Moartea.
Pe aici, alte chestii.
Aveam de pus la locul lor niște treburi cu vreo câteva instituții, a căror menire este să se afle în slujba omului, indiferent cine este el( zic eu, care achit, la timp, toate taxele și impozitele).
Nu oricum, cu bani mulți.
Ai ghicit :gaz, electricitate, căldură, arendă etc.
Am început cu cea mai la îndemână.
”-Doamnă, astăzi nu se poate, sunați mâine, după prânz, da?”.
Ce puteam să zic?
La cea de-a doua instituție,uriașă, ca înălțime și ca suprafață, aflată la ieșirea din oraș(aveam să aflu abia astăzi, că așa-mi trebuie, dacă nu mai avusesem nevoie până acum și nici nu citisem pe net că și-a schimbat locul, dar lasă că nu-mi prinde chiar rău plimbarea la început de săptămână),aveam două probleme, pentru care mă pregătisem cu documente, în original și în copii,și răbdare că ,dacă nu ai, nu prea trebuie să treci pe acolo.
Bun!
Număr de ordine, așteptare, mai trag cu ochiul în stânga, în dreapta, vine lume,doamnele din spatele ghișeului se mai duc și ele pe ici, pe colo, trece vremea, se apropie prânzul, se strigă numărul meu, sunt fericită cam pe jumătate.
Parcă am o presimțire.
Domnișoara este bine fardată, bluza albă cam șifonată pentru început de săptămână, un gândac dungat se așază pe teancul de hârtii, mâna vigilentă îl prinde sub un șervețel.
Urmează studiul documentelor, eu mă uit și ascult.
Școlărește.
Colega din spatele celei care îmi citește hârtiile:
.„-Dragă, mi-e o foame, de mor !”
domnișoara cu gândacul:
” Și mie, la fel” !
Mi se spune că doar prima problemă se poate rezolva acum, cealaltă rămâne pentru primăvară, eu mă bucur, într-un fel
(chestie de plafonare).
Tot vânătoreasa dungatului zburător:
„- A căzut sistemul?
Ridică o sprânceană către mine:
Asta e.
-Vă sunăm mai târziu sau mâine.... mai bine, miercuri, da?„
În curte este plăcut: arbori, bănci, chiar și flori, toamnă.
Mă gândesc că aș fi putut fi, cumva, mai fermă, poate că ar fi trebuit să solicit să ajung la un șef ceva.... n-am făcut-o.
La ce bun?
A treia instituție este în centrul orașului.
Același ritual: număr de ordine etc.
Trei ghișee, trei doamne .
Nu sunt deloc nervoasă, am băut apă, am ronțăit câteva cubulețe de ciocolată, am energie, așa că văd și aud.
Două cliente, mai în vârstă decât mine, au probleme cu termostatul de interior, cu centrala nouă, care nu pornește.
Numărul meu este strigat, așa că freamăt de bucurie!
Chiar a meritat, am rezolvat ce trebuia!
Acasă mi-e bine de tot, dar ceva nu-mi dă pace mai am de dus trei exemplare semnate și parafate de Asociația de proprietari într-o instituție situată foarte aproape de casa mea.
Vreau să mai bifez o ”rezolvare”.
_ Bună ziua, bună ziua!
( este altă doamnă de serviciu, a mutat și biroul cu fața spre ușă, pisica este la locul ei de pază)
Citește hârtiile ( am aflat de ceva timp că nu în toate orașele există treaba asta, adică să achiți în lunile când se dă căldură o taxă la ”termo- calor”, pentru căldura care vine prin țevi;eu am centrală de apartament, dar ce contează?)
_ Vă anunțăm noi, când veniți să luați aprobarea....
La ieșire, pisica mă privește cu admirație!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.