Păstrez, cu un anume fel de tandrețe, câteva manuale din liceu: română, franceză, psihologie, astronomie.
În fata cescuței de cafea, revăd niște însemnări,în creion sau cu stiloul, pe marginea unor texte frumoase. 
Rând pe rând, apar dintre amintiri chipuri dragi: fete și băieți, mersul elegant, printre bănci, al " franțuzicăi", tânăra noastră profesoară de care mai toți băieții erau îndrăgostiți. 
Mi-e dorde auriile noastre toamne, cu bilețele ascunse prin buzunare de sarafan bleumarin, cu promisiuni de neuitare,pe sub castanii din preajma peronului, cu extemporale si cu mult doritele învoiri de sâmbătă. 
O fi stiind careva când a fugit ultima zi de adolescență?💓
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.