Astă seară, pe scena Casei Sindicatelor, Pitești,
„Pe o pânză de păianjen„,
de Alexandru Popa, regie: Vlad Zamfirescu, scenografie: Mădălina Marinescu.
Îmi era dor de lumea iubitoare a teatrului,cea de pe scenă, dar și cea din sală, de rumoarea sălii de dinaintea începerii spectacolului.
Fețe zâmbitoare, parfum de toamnă, șaluri și eșarfe, o lume care vrea să uite problemele de peste zi.
Protagoniștii serii:
Medeea Marinescu – Alma,
Mirela Oprisor – Lori,
Andi Vasluianu – Petru,
Diana Roman – Doroteea,
Într-o construcție scenică modernă, cu emoții și multe întrebări, hohote de râs, bun-gust, comic de limbaj și de situație, glume și idei, psihanaliză, trădări și regrete, tandrețe și, dincolo de aparențe, drama insului-elefant, ”pe o pânză de păianjen„care nu vrea să devină povară pentru cei dragi.
Eterna problematică a cuplurilor care ajung într-un moment de cumpănă.
Soluția?
Retragerea, nu în sine, ci undeva, dincolo de lumea dezlănțuită.
„Două tabere„, adevărul, care adevăr?
O lume în care cineva poate fi ceea ce i se năzare să fie.
Cine deține adevărul?
Viața însăși.
Pânza de păianjen, cu multitudinea ei de variante.
„Oricine pleacă trădează...„ oare?
Du-te și vezi piesa!
O echipă formidabilă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.