”căci numai prin Unire, neamul nostru va fi tare!”

Jurământul  de credință al domnitorului Cuza:

“Jur să păzesc cu sfințenie drepturile și interesele patriei, sa fiu credincios Constituției, în textul și spiritul ei, să priveghez la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și ura, iubind deopotriva pe cel ce m-a iubit și pe cel ce m-a urat, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației romane.” 

Deasupra  colțoasei dimineți, măreț,se ridică printre  valuri albastre, soarele.

Cerul  are  grijă  de  toți și de  toate!

Se ivește  de undeva, dintr-un colț de suflet ,  străfulgerarea acelei dimineți de iarnă, 24 Ianuarie, eram  elevă în clasa a  VI-a sau a VII-a, când domnul Tică Dumitrescu, profesorul nostru de istorie, ne-a scos în curtea  școlii: înalt, spătos, el însuși părea  un domn, vocea lui de bariton s-a revărsat  peste capetele  noastre de  copii, ne-am prins  de  mâini, hora a depășit curtea mare a școlii, veneau  săteni, mai întâi cei de pe ulițele vecine cu școala,vestea  s-a răspândit și tot alții veneau.

Copii și  bătrâni, femei  și localnici  SIMȚEAU laolaltă cum crește acel tainic fior care izvorăște  din  suflet!

LA MULȚI ANI DE  ZIUA  UNIRII!

PUTEREA

sta in UNIRE!
Gheorghe Asachi

fii dar omul epocii,

  fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca Domn,  fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi… Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate; împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie. Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi la linguşire.
Mihail Kogălniceanu

Mă gândesc la Ziua Unirii cu mare drag. Cu un fior  nedeslușit. Și tot aștept să se întâmple ceva special cu țara, cu  poporul, cu noi toți.
 Și nu se întâmplă. De aceea,  gândul meu  se duce tot la  frumosul Domn Alexandru Ioan Cuza . 
Și la Doamna lui.
Și la Moș Ion Roată.
 Și la  versurile lui Alecsandri.
Cuza Vodă

Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei

Şi-n pace luănd calea augusta-a nemurirei,

O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare

Sădit pe miriade de libere ogoare!

O clipă apărut-ai în planul veciniciei

Şi vecinice mari fapte lăsat-ai României,

Nălţând din părăsire antica-i demnitate

Prin magica Unire şi sacra Libertate.

Ca norul plin de mană ce trece şi revarsă

O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă,

Şi, stând apoi deoparte, în urma lui priveşte

Cum brazda se deschide şi câmpul înfloreşte,

Aşa şi tu din ceruri ai dulcea mângâiere

Şi vezi a ţării tale frumoasa renviere,

Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire,

Din suflete şi câmpuri sămânţa de serbire,

Acum te odihneşte gustând eterna pace

În taina măiestoasă a morţii care tace,

Lăsând o lume-ntreagă la tine să gândească

Ş-a ta legendă, Cuza! cu fală s-o rostească...

Sunt nume destinate, ca numele tău mare,

Să steie neclintite pe-a Timpului hotare

Şi vecinic să răspândă o falnică lumină

Pe seculii ce-n umbră, trecând, li se închină!//

LA MULȚI ANI!

http://incertitudini2008.blogspot.ro/2012/01/eu-as-scrie-pentru-istorie.html#comment-form

un dar de suflet

În spatele unui bărbat

 puternic se află ( adesea)  o femeie (mai) puternică!

Mamă, soție,  iubită..și dacă ar fi să recunoască cineva, cui folosește?

Lumea își are cursul ei, mereu înainte.//

Aș vrea să prind ceva din măreția dimineții de atunci- eram în clasa a  șasea , a șaptea, nu-mi aduc bine aminte, ningea blând, bogat, ca astăzi, profesorul de istorie, domnul Tică Dumitrescu- avea o voce de bariton- ne-a scos în curtea școlii.    

Hora Unirii!!

Lumea, vecinii erau pe la porți.   Nu i-a chemat nimeni, s-au prins în horă.

Știam și nu știam prea multe.

Astăzi știu..a dispărut acel ceva, povestea...//
Citeam  în Pagini de istorie  niște studii și comunicări , privitoare la orașul în care locuiesc.

 Am fost, mai mult decât  plăcut, surprinsă, descoperind că numele de botez , primit de câteva nefaste persoane, a aparținut , purtat, cu grație și demnitate, unei mari și adevărate doamne.   Elena Cuza.

Fiica postelnicului Iordache Rosetti și a exigentei Catinca Sturdza a primit o educație severă și aleasă. Vorbea germana și franceza, aceasta din urmă fiind preferata în schimbul de scrisori nu doar cu prietenele, ci și cu mari personalități ale timpului. Era sfioasă și timidă. La 19 ani, îl cunoaște pe frumosul domnitor, ALEXANDRU IOAN CUZA, de care se îndrăgostește.

S-au căsătorit în scurt timp.

Viața lor de cuplu n-a fost una de invidiat. Cu toate acestea, ELENA DOAMNA  i s-a dedicat total, iertându-i infidelitățile și firea nestatornică. N-a ezitat nicio clipă să–și îndeplinească , chiar cu mari riscuri, rolul de primă doamnă a țării.

În folosul Patriei.

Și al soțului.

 Pe care l-a respectat în tăcere.

 Cu multă răbdare  și devotament,  deși a suferit intens, trăind în solitudine.

La 3 octombrie 1863, ELENA CUZA a venit în vizită la  Pitești . 

I s-a pregătit atunci una dintre cele mai pline de fast și de respect primiri. Orășenii i-au organizat intrarea în urbea lor, pe sub arcuri de triumf, împodobite cu ghirlande de stejar.

La Palatul administrativ, seara au avut loc un banchet și un concert de muzică populară românească autentică..  În cinstea adoratei  Doamne.

Elena Cuza l-a inspirat pe soțul ei în elaborarea Legii instrucțiunii publice și în susținerea reformei agrare.

Rafinată și modestă, elegantă , fără ostentație, cultă , dar discretă, Elena Doamna este un distins și înțelept model între figurile feminine ale încrâncenatei noastre istorii.