de Florii

În această zi de Sfântă Sărbătoare, poate că ar fi fost de preferat veselia lui Alecsandri, veșnic tânăr și ferice, cu  ale lui Florii pline de soare.

Eu am ales 

Rugă pentru Duminica Floriilor

  de Ion Minulescu

 

Dezleaga-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu
Si iartă-mă că-n viață n-am fost decât ce sunt -
Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,
Un ropot scurt de ploaie

Și-un mic vârtej de vânt..

 

La mulți ani  tuturor celor care astăzi își serbează onomastica! 

 

 

din pământ , din piatră seacă

Câte  nu mi-au trecut și  mie prin minte, câte  n-am povestit, de când am blog.   
M-am străduit să fac fotografii, ba chiar, cu acordul posesorilor,  am împrumutat imagini  și  de prin albume străine.

Toate-s vechi, vorba poetului.
 Există, însă, o imagine solicitată  zilnic. 
De multe ori!
 Iat-o!
Alecsandri zicea că românul s-a născut poet. 
Experiența demonstrează însă  că  proverbul nevoia te învață  are, încă,  mare aplicare.
Printre noi nu mișună doar hoții,  tâlharii , bătăușii, din a căror prezentare repetată până la nebunie, trăiesc televiziunile.
 Există și oameni la locul lor, care  încearcă să  depășească  sărăcia  prin muncă . 
Muncă adevărată. Și de ce nu, și cu  bătaie de cap.
I-am văzut prin diverse locuri. .
 Eu cred, chiar cred în  vocația  preotului din nuvela lui Slavici Popa Tanda.

 Cred în forța omului de a se aduna cu cele bune și în perseverență!
 Tare mi-aș dori , ca  într-o bună zi, trecând printr-un sat, să văd într-o curte mașinăria  din imaginea care pe mine m-a distrat!
ce crezi, ar fi posibil?
Și pentru că este sâmbătă, un strop de Arghezi!

Sapă, frate, sapă, sapă, până când vei da de apă. Ctitor fii fântânilor, ce gura, inima ne-adapă. Prinde tu-n adânc izvoare - de subt strat stihie blândă. Să se-aleagă din argilă ochiuri lucii, de izbândă. Călători cu turme vie să se-aplece, să se mire de atâta adâncime şi de basmele din fire. Să se curme-n piept cuvântul, când s-arată că pământul stele şi-năuntru are - nu numai deasupra-n zare. Osteneşte-te-n amiază să aduni răsplată dreaptă. O privelişte de noapte negrăită te aşteaptă. Zodii sunt şi jos subt ţară, fă-le numai să răsară. Sapă numai, sapă, sapă, până dai de stele-n apă..

fii dar omul epocii,

  fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca Domn,  fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi… Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate; împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie. Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi la linguşire.
Mihail Kogălniceanu

Mă gândesc la Ziua Unirii cu mare drag. Cu un fior  nedeslușit. Și tot aștept să se întâmple ceva special cu țara, cu  poporul, cu noi toți.
 Și nu se întâmplă. De aceea,  gândul meu  se duce tot la  frumosul Domn Alexandru Ioan Cuza . 
Și la Doamna lui.
Și la Moș Ion Roată.
 Și la  versurile lui Alecsandri.
Cuza Vodă

Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei

Şi-n pace luănd calea augusta-a nemurirei,

O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare

Sădit pe miriade de libere ogoare!

O clipă apărut-ai în planul veciniciei

Şi vecinice mari fapte lăsat-ai României,

Nălţând din părăsire antica-i demnitate

Prin magica Unire şi sacra Libertate.

Ca norul plin de mană ce trece şi revarsă

O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă,

Şi, stând apoi deoparte, în urma lui priveşte

Cum brazda se deschide şi câmpul înfloreşte,

Aşa şi tu din ceruri ai dulcea mângâiere

Şi vezi a ţării tale frumoasa renviere,

Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire,

Din suflete şi câmpuri sămânţa de serbire,

Acum te odihneşte gustând eterna pace

În taina măiestoasă a morţii care tace,

Lăsând o lume-ntreagă la tine să gândească

Ş-a ta legendă, Cuza! cu fală s-o rostească...

Sunt nume destinate, ca numele tău mare,

Să steie neclintite pe-a Timpului hotare

Şi vecinic să răspândă o falnică lumină

Pe seculii ce-n umbră, trecând, li se închină!//

LA MULȚI ANI!

http://incertitudini2008.blogspot.ro/2012/01/eu-as-scrie-pentru-istorie.html#comment-form

un dar de suflet

ca-ntre generații

Știi cine este Steve Vai?
 Dacă da, bravo!
  Dacă ai fost și la concert înseamnă că ești fan înfocat!
 Trebuie să recunosc, spășită, că , până să discut cu Horică, nu auzisem că posesorul acestui nume este  unul dintre cei mai mari chitariști ai lumii.
 Joi, 1 noiembrie, a fost o zi nu doar mohorâtă și ploioasă. A fost încărcată, plină de surprize pentru cel mai mare dintre nepoții mei. Mai întâi, pentru că se înscrisese la Pechakucha Night, care a desfășurat o acțiune la Conservator, în sala  George Enescu, unde el  și-a prezentat, cu emoție și implicare, cartea pe care i-a dedicat-o surioarei lui, Catinca. Poți să-l asculți- aici.
 Într-un suflet, el și părinții au mers apoi la Sala palatului să-l vadă și să-l asculte pe idolul lui, chitaristul. 
Spectacolul a meritat și efortul, și așteptarea.
Concertul a fost sclipitor! (afli aici)
Ce i-a plăcut lui Horică foarte tare a fost că , spre final, artistul a spus că  își  va prezenta cel mai nou cântec. Atât de nou, că  nici n-a fost scris încă. Îl va compune atunci, acolo, doar  ajutat să fie. 
Ai înțeles! au fost invitați pe scenă trei fani. 
Horică a zbughit-o de pe locul lui, așa că a ajuns primul pe scenă.
 După momentul acesta foarte simpatic, a fost recompensat cu o pană de chitară. 

Aseară, după multe exerciții de lectură , urmate de comentarii în care și eu, și elevul din clasa a VIII_a, Horică, am fost înțelegători, toleranți și atenți unul cu celălalt, am ajuns la concluzia  că,  doar dacă faci muuulte exerciții de interpretare, pe bucățele, nu așa, citești poezia și gata!ai și înțeles-o, ci ai răbdare, te gândești, faci conexiuni,  interpretezi simbolurile  și aplici frumos cunoștințele de teorie literară, poeziile lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, Nichita Stănescu sunt, până  la urmă, accesibile.

Pentru că și eu am  fost cool,   am primit în dar un mini-concert de chitară, cu pana, marcă Steve Vai.
  Am mai fi avut un punct în  program- sculptură în dovleci. 
Cu toată strădania întregii familii,  nu prea am reușit, coaja fiindu-le mult prea tare.
 Prăjite și date cu sare, semințele au fost delicioase!

mie mi-e drag românul

  și știu a prețui bunătățile  cu care  l-a dăruit natura. Mi-e drag să-l privesc și să-l ascult..Eu îl iubesc și am multă sperare într-acest popor plin de simțire, care respectă bătrânețile, care-și iubește pământul și care, fiind  mândru de numele său de roman, îl dă ca un semn de cea mai mare laudă oricărui om vrednic, oricărui viteaz..

Așa zicea Alecsandri despre românul  care s-a născut poet.

Să nu-mi spui  că nu mai crezi o iotă din vorbele bardului..

Că, între timp, lucrurile s-au schimbat, asta este altă poveste.

 Despre  Românul pe care îl știam eu în copilărie, se spunea,  și încă sper că mai este valabil, că  scoate apă și  din piatră seacă.. face el, ce face, drege , strică și repară și o scoate la capăt. 

Este valabil pentru omul simplu, silit  să tot inventeze, ca să supraviețuiască.

Dacă  o să te uiți la  fotografiile de mai jos,  o să recunoști, cu un pic de  simpatie,  că   și pe la alții funcționează aceeași regulă a inventivității! ( fotografiile le-am primit de la  o  colegă de școală, stabilită pe alte meleaguri)

 Carul  frânt, de Anton Pann Si carul in drum frangand, Ca si alte dati l-a dres Si la casa sa a mers. Copilul sau alergand Si carul frant dres vazand, Il intreaba: “Taica! dar Cine-ti drese carul iar?” Tatal sau raspuns i-a dat: “Eu, fatul meu, cine alt?” “Apoi cine te-a-nvatat?” Copilul iar a-ntrebat. “Nevoia, copilul meu, Ea stie ce nu stiu eu” “D-apoi unde sade ea?” Copilul sa stie vrea. “In padure”, i-a raspuns. Si la treaba lui s-a dus. Deci copilul mai crescand Si la padure mergand, Peste loc rau cum a dat, Franse carul incarcat Si, sa-l dreaga nestiind, Fluiera, la el privind. Apoi aminte s-adus Tatal sau cum i-a fost spus. S-incepu a alerga In sus, in jos, s-a striga: “Nevoie, nevoie, fa! Vin’, ma-nvata, ori il fa” Dupa ce a vazut dar Ca striga intr-un zadar, Sa apuca singurel, Cazneste destul la el, Potrivit, nepotrivit, Bine rau, a ispravit. Acasa daca a mers S-il vazu tatal sau dres, Ii zise : “Ei, fatul meu! Nu e cum iti ziceam eu?” “Nu - ii zise suparat - Nimenea nu m-a-nvatat. Iar tatal sau cam razand Ii dete raspuns zicand: “Ba chiar nevoia a fost, Carea-nvata p-orice prost; Ca ea de n-ar fi venit, Tu atat n-ai fi caznit. Ea arata sa incepi La orce nu te pricepi, Apoi bine, rau, muncesti Si tu-n lume sa traiesti”//
prin politică se vor fi citind parabole? 
 un cadou muzical de la Octav-