no, gata? no, hai!

Unicul dor al vieții mele e să-mi vad Națiunea mea fericită, pentru care după puteri am și lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranțele mele și jertfa adusă se prefac în nimica. Nu știu câte zile mai pot avea ; un fel de presimțire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar și hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul națiunii, pentru ajutor la înființarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile națiunii mele.. Avram Iancu //

 Ieri, în ziua mare a Unirii,  glasul națiunii  l-a chemat  din munții semeți, albiți de dor și de speranță. 
Și-a adunat în grabă ceata  lui de moți. Au coborât  toți patruzeci   în inima fierbinte a națiunii.

 Ningea apăsător peste  mantia rece a nopții, plesnea în obraji șuier de vânt, se împrăștiase , gânditoare, mulțimea.

De undeva, s-a auzit măreț, de peste veac,  glasul  Crăișorului- No, gata? No, hai!