Tocmai m-am întors de la un spectacol al Filarmonicii, despre care în program s-a specificat că este premieră absolută în România. Trebuie să spun câteva vorbe, deși, recunosc, la început am crezut că-mi pierd timpul.
Spectatorii , două categorii de vârstă, vizibil demarcate, au avut atitudini diferite: tinerii au intrat imediat în ritm, de altfel acesta a fost mottoul –Simte ritmul!Cealaltă lume, din care am făcut parte în prima jumătate a spectacolului, n-a fost prea sensibilă la strădaniile celor patru tineri-Paul Luculescu, Alex Sturdzu, Marian Micu , Bogdan Andrei.
S-a ”cântat„ la instrumente clasice de percuție, dar s-a și improvizat cu tuburi, cutii de forme, culori și mărimi difeite, linguri, teluri, cuțite de bucătărie,tigăi, butoi, mături, mașină de scris, capsatoare, ștampile.
Am ascultat Oda bucuriei cântată la tuburi roșii, verzi, galbene, Frenh Cancan, într-o combinație de tobe , fluier, o cutie metalică.
În final, chiar și împătimiții muzicii clasice și-au descrețit palmele- au aplaudat implicarea mai multor tineri din public, care și-au demonstrat calitățile de percuționiști ad-hoc!
Dacă vrei, poți să-ți faci viața frumoasă, în orice moment.
Trebuie doar să simți ritmul!
