Iubesc clipa dintre somn și trezire, când, primindu-i mângâierea, o simt liniștitoare, peste oboseala neliniștirii, mai consolatoare decât oricâte vorbe s-ar aduna în cel mai iscusit discurs! Când te contopești cu muzica sufletului tău, nu mai contează câte cărți ai citit, câte probleme ai de rezolvat, câți bani ți-au rămas în portmoneu, cine te mai întreabă de sănătate..sunetele surâd, plâng, se îmbrățișează, se aliniază ori se împrăștie, învăluindu-te.
Nu știu dacă tu poți explica starea în care te simți transpus de muzică, nu știu ce gen de muzică preferi, la urma urmei, de ce ar conta toate acestea?
Că unii iubesc doar simfonia, că refuză să recunoască plăcerea de a asculta romanțe( plângând chiar), asta este treaba lor.
Muzica ușoară este prea ușoară pentru unii.
Eu cred că ambițiile sunt atitudini prea agitate, prea obositoare.
Mie îmi place!
Mă ajută să-mi fie dor! un dor venind din suflet.
Din fuga timpului, din misterul vieții.
La mulți ani pentru trei doamne, ale căror voci ne amintesc mereu că suntem un amestec frumos de nuanțe,impulsuri, pasiuni- mereu schimbătoare minuni ale imaginației!
La mulți ani, Margareta Pâslaru, Angela Similea, Mirabela Dauer!
