Se afișează postările cu eticheta Maria Banus. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Maria Banus. Afișați toate postările

joi, 10 aprilie 2014

~asculta trestia ce plange~

 ..un secol
 Cine isi mai aminteste ca  a fost odata o poeta, cu numele frumos Maria?
 Maria Banus-
10 aprilie 1914, Bucuresti, 14 iulie1999, undeva in Franta...

Cand eram scolarita, zambea dintr-o fotografie alb/negru, in manualul  cu file fosnitoare, alaturi de poza lui Dan Desliu si ai lui mineri din Maramures.
Incurcate sunt multe pe lumea asta...
 Ne vindecam
 

,
Ne vindecam frumos, incet ca bradul
Şi singuri rănile ne oblojim.
Prin alte vine seva-şi face vadul.
Răşină grea de chihlimbar mustim.

E dulce ca un cuib o cicatrice,
Şi viaţa zumzăie într-însa roi.
Pe toate căile vin sucuri noi
Şi se transfigurează în matrice.//



Gelozie

Ai ochi fascinatori de şarpe.
Ai ochii verzi ca lacul blestemat
În care-atraşi de mişcătoare ape
Atâţia trecători s-au înecat.
Ai ochii verzi şi-atât de mincinoşi...
Când mă opresc şi-i cercetez de-aproape
Eu văd în ei un chip ciudat
Pe care tu-l păstrezi în taina-ntunecatelor lor ape.
Un chip ciudat, un chip ce nu-i al meu
Şi mă căznesc să aflu-al cui e oare.
Cine-i străina care-mi fură gândul tău
Şi ochii tăi cu ape mişcătoare?
Când văd privirea ta nepăsătoare
Ţigara stinsă-n colţul gurii, mută,
Cum o urăsc pe-acea necunoscută
Din ochii tăi cu ape mişcătoare!