”Așadar, ce am eu în comun cu oamenii, semenii mei, pentru ca ei să asculte mărturisirile mele, ca și cum ei, și nu altcineva ar fi în stare să-mi vindece slăbiciunile? Ei, care sunt un gen ciudat de ființe, dornice să cunoască viața altuia, dar delăsătoare atunci când trebuie să și-o îndrepte pe a lor.
De ce încearcă ei să afle de la mine cine sunt eu, când nu vor să afle de la Tine cine sunt ei?
Și, de fapt, de unde știu ei dacă eu spun sau nu adevărul, atunci când aud de la mine ceva despre mine însumi, de vreme ce niciunul dintre oameni nu știe ce se petrece în om, decât duhul omului care se află într-însul?”
”Confesiuni„, Sfântul Augustin