noi suntem români

 M-am întors dintr-un  fascinant loc de pe lumea asta, Sicilia!
 Multe sunt de povestit, pentru că  multe am văzut și am auzit.

Le va veni rândul..  deocamdată, peste amintirea insulei în mijlocul căreia pufăie nestingherită Etna,  îmi revin în minte câteva imagini mai tulburătoare decât  templele, grădinile, celebrele mozaicuri romane din așezări  peste care istoria își toarce nestingherită cursul.

Într-o seară, au trecut pe lângă noi un bărbat și puștiul lui de  trei ani. 
Auzind vorbă românească, tatăl și-a încetinit mersul..vorbește repede,  trece de la una la alta-de unsprezece ani, el și  toată familia- mama, soția,  trei frați muncesc din greu, în diverse orașe  din Sicilia.Locuiesc laolaltă nouă suflete, scăparea  lor sunt cele două femei, una ospătăriță, cealaltă  femeie de serviciu pe unde poate.
Cetățenie? la ce bun? omul  o duce greu, dar nu disperă. 
La treizeci și opt de ani vrea un viitor bun pentru copiii lui. Regretă școala din România..
Ne-am despărțit cu  tristețe- noi, pentru că  am înțeles cât de greu îi este, el, pentru că nu ne-a convins că-i este bine.

În fiecare zi , pe unde ne-au purtat pașii, am întâlnit cerșetori, mai ales femei tinere, cu prunci în brațe- agresive,  murdare,  cu ochi iscoditori.

În fața Domului din Siracuza, în splendoarea  unui apus de soare, am auzit un acordeon.
 Concetățeanul nostru  nu întindea mâna,mângâia  tremurător clapele .  După  vreun ceas, când am ieșit din  basilica din vecinătate, omul renunțase  la  muzica de promenadă, cânta Noi suntem români.
Era  din Dorohoi.

Undeva, într-un mic magazin de pe o autostradă, o tânără din Bacău, ne-a rugat să facem o fotografie cu ea.
Îi era DOR de România. ..