M-a emoţionat foarte
tare.
Wong Kar Wai Netzer(președintele juriului) mi-a spus că filmul 'Poziţia copilului' este o
capodoperă şi că este sincer când îmi spune asta.
Călin Peter Netzer, regizorul filmului.
Indiferent de circumstanțe, atunci când aud una dintre sintagmele- un
român, un grup de români, România..tresar.
O spun cu toată sinceritatea.
La sfârșitul săptămânii trecute, când în capitata Regatului Unit
se vorbea în termeni deloc măgulitori despre confuzia etichetelor aplicate pe
carnea expediată de la noi, discuțiile au pierdut din aciditate
când toată Europa a aflat că berlinezul premiu Ursul de aur a primit cetățenie carpatină.
N-am prea avut atunci vreme să citesc presa, nici să urmăresc primirea entuziastă
a echipei de cineaști, creatori ai filmului Poziția copilului, regie Călin Peter Netzer, scenariu Răzvan Rădulescu, producătoare Ada Solomon ,
actorii Luminiţa Gheorghiu şi Bogdan Dumitrache în rolurile principale,
de mamă şi fiu, cărora li s-au alăturat alte nume selecte- Nataşa Raab, Florin
Zamfirescu, Ilinca Goia, Adrian Titieni, Cerasela Iosifescu, Mimi Brănescu şi
Vlad Ivanov.
Aseară, destul de târziu, am urmărit o emisiune a unei televiziuni de știri,
care anunțase pe toată durata zilei că va prezenta întâlnirea cu
actrițele Luminița Gheorghiu și Ilinca Goia-care n-a mai venit- în locul
ei aflându-se decanul facultății de cinematografie, Adrian
Titieni,partener opozant de scenă al protagonistei.
Ceva mi s-a părut
nedrept-prioritare au fost, cu prelungiri, alte două emisiuni, semn că ea,
cultura, cenușăreasa, de fiecare dată, poate să( mai) aștepte.
Luminița Gheorghiu- prezență deschisă, strălucitoare prin sinceritatea
confesiunii, a modestiei pe care toți ar trebui s-o învățăm în fiecare clipă.
Ce
am simțit când am primit Ursul de aur? mândria că sunt româncă, premiul este
al României, este al echipei- regizor, scenarist, știi cât de bine a fost
scris textul? am simțit că mă pliez pe el, este al tuturor colegilor de platou, știi cât contează
să simți căldura celor care te înconjoară?
Îl întrebam pe șoferul care mă
ducea zilnic la filmări- Costel, ce faci tu când eu sunt pe platou?
mă închin
să iasă bine și să câștigăm!
Adrian Titieni- în film sunt adversarul Luminiței, aici sunt
cu tot sufletul alături de ea.
Ce am simțit, ce spun ?
Ce frumos!
pentru excelenta muncă în echipă, premiul este al cinematografiei
românești, banii pe care îi primești sunt nesemnificativi.
Cinematografia
este ambasadorul itinerant al României, este un val frumos de
oameni capabili care, dintr-o revoltă, au realizat în ultimii ani câteva filme
extraordinare!
Ce mai spun?
Ce păcat!
cinematografia nu este
respectată pe cât ar trebui să fie, drumul poate fi la fel de frumos precum
ținta.
Ursul de aur este carpatin, asta contează!
Există o idee, a fost preluată de Ministerul Educației- să se introducă în școli
ore de film și de teatru, ca în Occident.
Învățăm prea multe
lucruri, prea puține despre noi înșine..
Vizibil emoționat, moderatorul intervine cu o alegorie extinsă-știți cum simt eu
succesul echipei dumneavoastră?
ca și cum, într-o sală de operație, mare cât România, se
lucrează cu multe aparate depășite de tehnica
universală, și ea, România operatorie, ia premiu pentru cel mai bun chirurg!
Asta ați făcut pentru
noi!//
Poziția copilului, un mare succes!
O fi contat metonimia, o fi fost interesantă sinecdoca- România
o țară de asistați, care strigă după mami și după tati, cum spunea cineva
sau o fi impresionat mitul oedipian cu universala lui poveste despre mama-victimă, rămasă
singură, pentru că își sufocă fiul cu o iubire fără limite?
Legătura
dintre mame și fii ține lumea, excesele mamelor fac parte din viață.
Filmul este și el un fel de pact în interiorul omenescului.
Bucureștenii îl vor vedea de mărțișor.
România este țara europeană cu cele mai puține ecrane-0,89 la suta de mii de locuitori ,în timp ce în Bulgaria, raportul este 1,85, iar în Slovacia de 4,57.
Filmul românesc de lung metraj- un copil nedorit, silit să muncească la negru, pentru a
supraviețui, atrage din nou admirația lumii!
Locul I între 18 filme.
Se vor umple de acum sălile de spectacole cu lume dornică să vadă
filmele cinematografiei noastre?