stâncile, brazii, munții, lucrurile toate,
chiar cele mai depărate,
se conturează mai clar.„
Lucian Blaga
Nu cer să mi se ghicească în cafea, nu cred în chestii de astea, ceva tot am eu cu momentul, locul, starea, gândurile, când simt aroma și-i inspir primii aburi, este ceva ce vine nu știu de unde.
Astăzi, gândurile mele au zburat departe, și-au croit grabnic drum, ele nu obosesc niciodată, mângâie tiptil pleoape și somn, ocrotesc tandru și grijuliu, poposesc
peste file de cărți și de notițe, întreabă fără să aștepte răspunsuri, plâng și râd, se duc și se tot duc...
Ziua asta, 7 februarie, este, de fiecare dată, altfel; cândva era albită de
ninsoare cuminte, cu om de zăpadă și cazemate zidite de mânuțe asprite de ger, a fost o vreme când țopăia în prima băltoacă, alteori avea gust de ciocolată și de
nerăbdarea întâlnirii, în oraș, cu băieții de-o seamă, mai apoi au venit și fetele!!
Și anii fug!
Viața mi se se adună în pașii lui!
El este tic-tacul meu în ritmul zilelor de lumină și de bucurii!
La mulți ani, cu tot ce este bun și frumos, băiatul mamei!
