de-ale unora

Cineva, in trecere pe blogul meu, imi reproșează că scriu lucruri triste. Tocmai când spuneam că sunt o persoană optimistă.
Este adevărat , in ultimele zile, nu am putut să scriu nimic vesel, pentru că nu am avut motive. Așa sunt eu, scriu cum simt.
Incerc, pentru binele nostru, al celor care ne intâlnim pe aici, să inviorez un picuț atmosfera, adică o să spun un banc.
Fără supărare, da?
Intr-un compartiment de tren, călătoreau un ardelean și un oltean.
Cale lungă..
Ardeleanului i se face foame, scoate pita, slana și brânza, sparge o ceapă si incepe să mănânce, trăgând, din când in când, și dintr-o sticlă cu palincă.
Olteanul inghițea in sec. Se gândea cum să intre in vorbă, nu-i venea nimic in minte.
Sticla ardeleanului era pe sfârșite.
Olteanul își ia inima-n dinți, se apropie de ardelean și:
-Mă cheamă Nicu!
- Apăi, dacă te cheamă, du-te!