Am sa spun o poveste, pe care o stiu de la un tanar, acelasi tanar, de la care am auzit mai multe povesti.
Zicea el ca a primit de la un prieten , fiul unui paznic al unei statiuni de cercetari, un mail/ . Continutul suna cam asa: niste oameni de stiinta au vrut sa vada, daca, dupa atatia ani de la disparitia lui Darwin, maimutele, adica , stramosii nostri, ne mai seamana. Sau daca noi.. ..ma rog, au facut un experiment.
Intr-o cusca, au pus o scara , nu prea inalta, vertical. Pe ultima treapta a scarii, au agatat niste banane, mari si frumoase. Imediat, o maimuta s-a si cocotat sa inhate bananele.
Cercetatorii au lasat-o sa se rasfete, dar au turnat o galeata de apa peste celelalte.
Alte banane proaspete si numai bune de mancat au fost agatate in capatul scarii. O maimuta pofticioasa a tras cu ochiul la surate si , crezand ca nu este vazuta, repede- repede, a inceput sa se catere. N-a scapat de vigilenta colegelor, asa ca a primit o chelfaneala zdravana. Dupa cateva zile, indiferent cat de puternica era aroma bananelor, nicio maimuta nu se mai incumenta sa urce.
Oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta dintre cele cinci existente in cusca. Cum a vazut bananele, fuga!pe scara. Celelalte i-au aplicat o corectie strasnica. A fost inlocuita alta maimuta si, tentata, a primit o si mai mare bataie, pentru ca si prima maimuta i-a tras cateva labe. S-a intamplat cam la fel, pana cand toate maimutele au fost inlocuite.
Desi peste cele din cusca n u s-a mai turnat apa, ele continuau s-o bata pe indrazneata care jinduia dupa banane.
Oamenii de stiinta si-au formulat concluzia, imaginandu-si ca, daca ar fi fost posibil un dialog intre ei si maimute, una dintre ele, liderul de opinie, ar fi raspuns la intrebarea- de ce o bateti pe colega voastra care vrea banane? cam asa ' nu stim , dar aici, in cusca, totdeauna asa a fost'.
p.s. mi-a venit in minte povestea, nu doar dupa ce am constatat ca, si in virtual, unii folosesc ghearele , fara ca macar sa se vada treptele scarii.
Alte banane proaspete si numai bune de mancat au fost agatate in capatul scarii. O maimuta pofticioasa a tras cu ochiul la surate si , crezand ca nu este vazuta, repede- repede, a inceput sa se catere. N-a scapat de vigilenta colegelor, asa ca a primit o chelfaneala zdravana. Dupa cateva zile, indiferent cat de puternica era aroma bananelor, nicio maimuta nu se mai incumenta sa urce.
Oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta dintre cele cinci existente in cusca. Cum a vazut bananele, fuga!pe scara. Celelalte i-au aplicat o corectie strasnica. A fost inlocuita alta maimuta si, tentata, a primit o si mai mare bataie, pentru ca si prima maimuta i-a tras cateva labe. S-a intamplat cam la fel, pana cand toate maimutele au fost inlocuite.
Desi peste cele din cusca n u s-a mai turnat apa, ele continuau s-o bata pe indrazneata care jinduia dupa banane.
Oamenii de stiinta si-au formulat concluzia, imaginandu-si ca, daca ar fi fost posibil un dialog intre ei si maimute, una dintre ele, liderul de opinie, ar fi raspuns la intrebarea- de ce o bateti pe colega voastra care vrea banane? cam asa ' nu stim , dar aici, in cusca, totdeauna asa a fost'.
p.s. mi-a venit in minte povestea, nu doar dupa ce am constatat ca, si in virtual, unii folosesc ghearele , fara ca macar sa se vada treptele scarii.
