mult prea grea povara..

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Timp+liber/Stiri/Podul+Artelor+Paris+balustrada+prabusita+Lacate+iubire+greutate

Descântec,

 de Tudor Arghezi

Lacăte, cine te-a închis
La uşa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Şi să vedem în fundul nopţii noastre
Mişcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi
Toţi paşii se sfârşesc şi pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vana-ntoarsă peste tine
Cred ca atârnă din vazduh glicine
Şi, de pe bolţi, zorele
Şi muguri şi ciorchini de stele.
Cine va pune-n uşa noastră cheie
0 singură scânteie?
Lumina ochiul şi-l aşază,
Şi-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte şi tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui
Şi lacătul tăcerii să-l descui?

orice drum,

cat este de lung, incepe cu un pas.

Este bine sa -ti urmezi propriul drum, dar numai daca este un drum care urca.

Nu merge pe unde te duce drumul, mergi pe unde nu exista drum si lasa o urma.


Chiar de-ai fi Alexandru Macedon, nu porni la drum fara batrani.

( Batranei din fotografie i-am dat aseara un leu. Saru'mana, domnisoara, mi-a spus, privindu-ma in ochi. Sa ma bucur pentru compliment, ori sa plang ca eu mergeam la concert , iar ea , pe aceeasi strada , strangea bani pentru o paine?)

Cand ai 10 pasi de facut, 9 pasi sunt la jumatatea drumului.

Nu suntem decat molecule de drum...