http://www.digi24.ro/Stiri/
Descântec,
de Tudor Arghezi
Lacăte, cine te-a închis
La uşa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Şi să vedem în fundul nopţii noastre
Mişcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi
Toţi paşii se sfârşesc şi pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vana-ntoarsă peste tine
Cred ca atârnă din vazduh glicine
Şi, de pe bolţi, zorele
Şi muguri şi ciorchini de stele.
Cine va pune-n uşa noastră cheie
0 singură scânteie?
Lumina ochiul şi-l aşază,
Şi-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte şi tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui
Şi lacătul tăcerii să-l descui?
La uşa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Şi să vedem în fundul nopţii noastre
Mişcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi
Toţi paşii se sfârşesc şi pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vana-ntoarsă peste tine
Cred ca atârnă din vazduh glicine
Şi, de pe bolţi, zorele
Şi muguri şi ciorchini de stele.
Cine va pune-n uşa noastră cheie0 singură scânteie?
Lumina ochiul şi-l aşază,
Şi-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte şi tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui
Şi lacătul tăcerii să-l descui?
...nu ştiam acest poem, dar ştiu că podul dragostei de la Paris s-a frânt niţel, nu? Oare povara iubirilor lumii să fie atât de grea?
RăspundețiȘtergereDupa cum arata, s-ar zice ca l-au cam tradat salele..saracul; cate poveri incandescente sa mai duca??
RăspundețiȘtergereO lume toata sa-i puna in spate IUBIREA??
Daca ar fi judecam cu sufletul, iar nu cu mintea, iubirea ar trebui sa INDREPTE orice nesiguranta, nu?
(incurcate sunt, totusi, toate pe lumea asta..)
Il ador pe Tudor Arghezi. N-am idee de ce el si nu Eminescu, trezeste sentimente de genul acesta in sufletul meu.
RăspundețiȘtergerePoate pentru ca sunt atat de diferiti..
RăspundețiȘtergereArghezi ne trimite catre indoiala, catre incertitudini, el isi cauta mereu propria-i identitate, atenuand tragismul printr-un joc vremelnic;
Eminescu o fi prea bland - ma refer la acea parte a creatiei sale care surprinde iubirea din perspectiva ei luminoasa, implinita mereu prin evadare in cadrul fabulos al naturii.
Orice as citi din Arghezi, raman cu alte multe intrebari, cu o greu de definit neliniste..
Uite ca aveti dreptate! Un raspuns care-mi ”raspunde” la anumite intrebari legate de propria-mi persoana. Seara placuta!
ȘtergereSuperba poezia!...
RăspundețiȘtergereEste si parerea mea!
RăspundețiȘtergere