nou!

---

Premiul Nobel pentru Pace, acordat adolescentei ...

speranța este valul naturii

 pentru a ascunde goliciunea adevărului. Alfred Nobel.

A uita este omenește..o fi, dar nu toate se uită.

A crește un copil prin anii 8o-89 era o aventură. Ziua începea  înainte de miezul nopții, iarnă, vară, ploaie, vânt,  ger.

Fantomatice apariții, în grup sau singuratice, își duceau plasele cu sticlele  goale, așezându-le tăcut, ca-ntr-un ritual, una în spatele celeilalte, la intrarea în  magazinele alimentare.

Laptele venea și se distribuia noaptea, dimineața fiecare om  trebuia să fie  bun de muncă. Unii își  lăsau câte un copil mai mărișor să țină rândul.

Elevii și  studenții își pregăteau lecțiile  la lumina  unei  improvizații cu o   baterie de mașină .
Era un lux!
Nu sunt povești.

Așa au crescut copiii care astăzi sunt părinți- unii aici, alții -pe unde au văzut cu ochii..

Sigur, nu era  o chestiune valabilă pentru toți- existau și atunci, ca și astăzi, persoane privilegiate. Pentru a-și crește copiii, n-au stat niciodată la cozi nocturne, unde se spuneau, cu ochii în patru,  bancuri cu Bulă.
Unii dintre privilegiații tineri de  atunci  au locuri calde prin universități  de stat și astăzi. Au și doctorate, titluri academice. Fiecare dintre noi cunoaște, măcar un caz.

Ne hrănea(m)  raționalizat.
El, cârmaciul, aștepta recompensa  mondială –premiul Nobel pentru Pace.

N-a fost  să i se împlinească și această mare  dorință. //

Mai întâi le-a propus  altor colegi – un american,  Bernard Lown,  și un rus, Mihail Kuzin, să înființeze International Physicians for the Preventions oh Nuclear War-Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear,   inițiativă materializată în certitudine.

 Munca imensă,  inteligența, pasiunea,  dăruirea lor  au  rodit!

Au împărțit gloria.

În 1985 au primit Premiul Nobel pentru Pace.

Cei doi savanți străini au fost  răsplătiți de popoarele și de guvernele țărilor lor.
La noi, evenimentul a trecut neobservat.

Doctorul IOAN MORARU, născut în 1927, crescut într-un sat sibian-Dârlos, a fost recunoscut doar de sătenii lui.

Nu se punea problema să fie lăudat prin ziare, la radio sau în spațiul de exact două ore, cât emitea televiziunea.- îi zburase premiul geniului Carpaților.

Absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, doctor în științe medicale-1957, doctor docent -1968,  eminentul român  trecuse  toate treptele unei pregătiri științifice  complete, de la preparator , la profesor șef de catedră.

Astăzi, pentru unii,  a fi ministru este o chestiune mai mult de conjunctură.

Singurul român  câștigător  al premiului Nobel a fost doar ministru-secretar de stat între 1966  și 1969.

A realizat  peste 300 de studii de specialitate, este autorul Introduceri în genetică moleculară, în colaborare cu St.Antohi, 1964, a coordonat  Tratatul de Medicină legală, 1967, al Anatomiei patologice, 1980, Dicționarul de imunologie, 1981, împreună cu E.Păunescu, Imunopatologie,1984, colaborator la Methods in Enzymology ,New York-1983. 

A murit cu doar câteva zile înainte de evenimentele din decembrie 1989.
Ce destin!
A primit titlul de membru post - mortem al Academiei.
Așa este la noi- trebuie să mori, pentru ca lumea să te afle...

Între ceilalți câștigători ai premiului Nobel pentru Pace-George Emil Palade-om de știință american, -1974, Elie Wiesel-scriitor evreu american, născut la Sighetul Marmației-1986, Herta Muller, scriitoare  română  cu  cetățenie germană, doctorul IOAN MORARU este sigurul  român , câștigător al premiului NOBEL pentru PACE,  născut , crescut, înmormântat  în țărâna strămoșească.

 Într-un sat mângâiat de șoaptele brazilor și de lacrimile cerului.

Iubit  și respectat de cei din mijlocul cărora s-a înălțat.

p.s. când ai aflat că savantul român este câștigătorul premiului NOBEL pentru Pace?