luni, 28 februarie 2011

speranța este valul naturii

 pentru a ascunde goliciunea adevărului. Alfred Nobel.

A uita este omenește..o fi, dar nu toate se uită.
A crește un copil prin anii 8o-89 era o aventură. Ziua începea  înainte de miezul nopții, iarnă, vară, ploaie, vânt,  ger.
Fantomatice apariții, în grup sau singuratice, își duceau plasele cu sticlele  goale, așezându-le tăcut, ca-ntr-un ritual, una în spatele celeilalte, la intrarea în  magazinele alimentare.
Laptele venea și se distribuia noaptea, dimineața fiecare om  trebuia să fie  bun de muncă. Unii își  lăsau câte un copil mai mărișor să țină rândul.
Elevii și  studenții își pregăteau lecțiile  la lumina  unei  improvizații cu o   baterie de mașină .
Era un lux!
Nu sunt povești.

Așa au crescut copiii care astăzi sunt părinți- unii aici, alții -pe unde au văzut cu ochii..
Sigur, nu era  o chestiune valabilă pentru toți- existau și atunci, ca și astăzi, persoane privilegiate. Pentru a-și crește copiii, n-au stat niciodată la cozi nocturne, unde se spuneau, cu ochii în patru,  bancuri cu Bulă.
Unii dintre privilegiații tineri de  atunci  au locuri calde prin universități  de stat și astăzi. Au și doctorate, titluri academice. Fiecare dintre noi cunoaște, măcar un caz.

Ne hrănea(m)  raționalizat.
El, cârmaciul, aștepta recompensa  mondială –premiul Nobel pentru Pace.
N-a fost  să i se împlinească și această mare  dorință. //

Mai întâi le-a propus  altor colegi – un american,  Bernard Lown,  și un rus, Mihail Kuzin, să înființeze International Physicians for the Preventions oh Nuclear War-Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear,   inițiativă materializată în certitudine.
 Munca imensă,  inteligența, pasiunea,  dăruirea lor  au  rodit!
Au împărțit gloria.
În 1985 au primit Premiul Nobel pentru Pace.
Cei doi savanți străini au fost  răsplătiți de popoarele și de guvernele țărilor lor.
La noi, evenimentul a trecut neobservat.
Doctorul IOAN MORARU, născut în 1927, crescut într-un sat sibian-Dârlos, a fost recunoscut doar de sătenii lui.
Nu se punea problema să fie lăudat prin ziare, la radio sau în spațiul de exact două ore, cât emitea televiziunea.- îi zburase premiul geniului Carpaților.
Absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, doctor în științe medicale-1957, doctor docent -1968,  eminentul român  trecuse  toate treptele unei pregătiri științifice  complete, de la preparator , la profesor șef de catedră.
Astăzi, pentru unii,  a fi ministru este o chestiune mai mult de conjunctură.
Singurul român  câștigător  al premiului Nobel a fost doar ministru-secretar de stat între 1966  și 1969.
A realizat  peste 300 de studii de specialitate, este autorul Introduceri în genetică moleculară, în colaborare cu St.Antohi, 1964, a coordonat  Tratatul de Medicină legală, 1967, al Anatomiei patologice, 1980, Dicționarul de imunologie, 1981, împreună cu E.Păunescu, Imunopatologie,1984, colaborator la Methods in Enzymology ,New York-1983. 
A murit cu doar câteva zile înainte de evenimentele din decembrie 1989.
Ce destin!
A primit titlul de membru post - mortem al Academiei.
Așa este la noi- trebuie să mori, pentru ca lumea să te afle...
Între ceilalți câștigători ai premiului Nobel pentru Pace-George Emil Palade-om de știință american, -1974, Elie Wiesel-scriitor evreu american, născut la Sighetul Marmației-1986, Herta Muller, scriitoare  română  cu  cetățenie germană, doctorul IOAN MORARU este sigurul  român , câștigător al premiului NOBEL pentru PACE,  născut , crescut, înmormântat  în țărâna strămoșească.
 Într-un sat mângâiat de șoaptele brazilor și de lacrimile cerului.
Iubit  și respectat de cei din mijlocul cărora s-a înălțat.
p.s. când ai aflat că savantul român este câștigătorul premiului NOBEL pentru Pace?

23 de comentarii:

  1. Parveniti au fost, parveniti sunt inca. Ne lovim de ei la tot pasul. valori au fost, valori sunt inca. Au fost insa si raman doar prezente discrete.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Într-un sat mângâiat de șoaptele brazilor și de lacrimile cerului.
    Iubit și respectat de cei din mijlocul cărora s-a înălțat."
    Cat de frumos ar fi ca acum, sa fie macar jumatate din ceea ce a fost!...
    Atunci oamenii aveau, parca, alta calitate: alt mers, alta privire, alta cautare.
    Acum, si daca am mai vrea, cati vor mai fi ramas sa le mentina amintirea treaza, printre ceilalti, care muncesc cu sarg sa-i calce in picioare?... :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca Ceausescu suntem toti; voi posta asta...Multumesc pentru idee.
    Nu stiam de cazul Moraru.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bună ziua, Gina... Am aflat acum
    câţiva ani, absolut întâmplător, şi m-am apucat să fac muncă de documentare. Tocmai pentru că în acea perioadă nu răsuflase nimic, sau cel puţin eu nu auzisem. Am mai vorbit şi cu alţi cunoscuţi şi erau şi ei în aceeaşi dilemă. Până la urmă, ne-am dumirit, iar informaţiile nu au mai fost un mister. Din păcate, în acea perioadă trebuiau trecute altele pe prima pagină a ziarelor.

    Gânduri bune, felicitări pentru postare!

    RăspundețiȘtergere
  5. „ SPERANTA NU MOARE NICIODATĂ”!
    Da, nu sunt povesti cele spuse ! Sunt triste dar curate adevăruri spuse de o mamă ce sigur s-a confruntat cu ele . Si eu m-am confruntat cu multe dar voi reaminti tuturor doar una : schimbatul buteliei ! Vă mai aduceti aminte ? Eu mă trezeam cu noaptea-n cap, luam butelia si mă grăbeam spre locul unde venea tirul cu cele pline, intrebam cine-i ultimul venit si mă asezam frumos la coada ce se-ntindea pe zeci de metri. De cele mai multe ori , la initiativa ciuva cu experienta dar pensionar ce-si permitea să stea si toată ziua la coadă,toate capacele buteliilor adunate , cu numele proprietarului scris cu creta albă de scoală pe ele,se treceau printr-un lant gros ca să nu se rupă cumva si să se strice RÂNDUL la coadă . Nu mai vorbesc de celelalte că toti ce le-au trăit si le-amintesc. Numai cine nu vrea nu mai tine minte cum a fost ! Partea dureroasă este că mămicile ce-au avut de crescut copii atunci iar tatii ce-au avut de schimbat butelii tot atunci, sunt umiliti si batjocoriti astăzi, chiar si de unii ce-atunci nu duceau lipsă de nimic din cauza oportunismului lor cronic : http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/02/27/OPORTUNISTUL
    De 1 MARTIE ,MĂRTISOR, gazdei un frumos buchet de lăcrămioare iar celorlalte domnisoare si doamne toate florile din slideshwo-ul postat pe linkul de mai sus .

    RăspundețiȘtergere
  6. Cati,
    Aș lua doar ultima ta constatare.
    Ne lamentăm că nu au tinerii mo0dele.
    Iată!
    Fratele savantului de care vorbesc trăiește! Fiul lui este profesor în SUA. Nimeni nu vorbește cu ei despre cine sunt, despre ce a însemnat pentru umanitate doctorul Ion Moraru.
    În schimb, se consumă ore nenumărate, tone de pagini de ziare cu cele mai oribile știri, întâmplări, personaje.
    Mulțumesc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ruxi,
    Cred că locuitorii acelui sat sibian sunt la fel de încărcați sufletește ca și atunci.
    Ei i-au înălțat un bust savantului.
    Mă întreb câți diriginți vor fi vorbit vreodată despre laureații premiului Nobel. În câte familii el va fi fost ales ca model.
    Fetițele se vor dansatoare și prezentatoare- de toate felurile, băieții se vor fotbaliști.
    Să-mi scuzi vorbăria.
    O zi frumoasă! îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Daurel,
    Încerc să pătrund sensul primului enunț.Vreți să spuneți că ne-a lăsat bolnavi de megalomanie?
    Că nu avem șansa de a ne evalua corect și cinstit?
    Refuz să cred că sunt o națiune total infectată, sunt , totuși, oameni la care eu mă uit cu mult respect. Sunt tineri demni de toată admirația printre noi.
    Că încă nu au șanse reale nu contest, dar sunt pe drumul lor, indiferent de conjuncturi, aranjamente, răsturnări de situații.
    Mă bucur că v-am furnizat o idee.
    Chiar cred că ar trebui să știe cât mai multă lume că în zona Sibiului , sub lespezi își odihnește truda un geniu!

    RăspundețiȘtergere
  9. Cris,
    Recunosc, nu știam , așa cum cred că mulți, chiar dacă nu vor recunoaște , nu auziseră de numele acestui om.
    Trăiască internetul!
    Chestiunea este că dacă acum informațiile se găsesc oarecum ușor, de ce nu se folosesc pentru educație?
    De ce prima pagină trebuie să ofere spațiu uriaș fetelor care se întorc la frunza Evei, bărbaților care au mușchi puternici și celor mai întunecate informații despre mizeria umană?
    Am răspuns cu întrebări, scuze!
    Mulțumesc pentru gândurile bune!

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu am ştiut de existenţa acestui eminent savant...

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Alioșa,
    Am spaimă de amintirile sumbre. Am adus vorba despre ele, revoltată fiind că un asemenea savant a intrat rapid într-un con de întuneric, doar pentru că a fost contemporan cu acela care voia să-i fie recunoscută internațional ” extraordinara lui realizare”.
    Transformase un popor într-o mulțime ocupată să prindă un loc într-o coadă, indiferent de scop.
    Recunosc, n-am stat nopțile la cozi, asta era treaba tatălui copiilor.

    Am amintit această tulbure perioadă, tocmai pentru a arăta că totdeauna, indiferent de vremuri, a existat măcar câte o ființă ,care a înnobilat prin geniu numele țării ăsteia, sfâșiată de atâtea neajunsuri.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  12. Tibi,
    Puțini au fost cei care au știut.
    Așa o fi fost să fie..

    RăspundețiȘtergere
  13. Acum am aflat, de la tine. Iti multumesc, altfel nu stiam de el...:(.

    RăspundețiȘtergere
  14. Salmi,

    Asta pentru că adevăratele noastre valori erau trecute , voit, într-un con de umbră, în favoarea non-valorilor.

    RăspundețiȘtergere
  15. Un gând bun de Mărţişor, Gina, îţi doresc o zi deosebită, frumoasă şi plină de zâmbete. Te asigur de tot respectul meu...

    RăspundețiȘtergere
  16. Doamna aveți dreptate in tot ceea ce scrieți despre vremurile acelea trăite, despre aceleaşi metehne româneşti şi de astăzi! Dupa ce v-am citit, ma simt frivol ..., in faţa unor asemenea modele, desigur, alături de atâtea altele de aceeași minunata anvergura!

    RăspundețiȘtergere
  17. De 1 Martie sa primesti dovezi de pretuire!
    Si de la mine …
    http://www.youtube.com/watch?v=8He449ypWAw

    RăspundețiȘtergere
  18. Gina, am citit...da voi comenta mai târziu.
    Până atunci,vino să iei mărțișorul cu pisicuță, știu că ți-l dorești! :)
    Mărțișor fericit tuturor! O primăvară minunată! :)
    http://mirelapete.dexign.ro/2011/03/mar%C8%9Bi%C8%99oare-pentru-prieteni/

    RăspundețiȘtergere
  19. Cris,
    Mă emoționează cuvintele tale și mă bucură mult!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  20. Ionel Muscalu,
    Poate că dacă avem măcar acum sufletele și mințile deschise, mâine ne-ar putea fi un picuț mai bine!
    Mulțumesc pentru gânduri sincere!

    RăspundețiȘtergere
  21. Gabriela,
    În buchețelul meu de ghiocei , strecor cele mai frumoase gânduri!
    Multă dragoste să ai!

    RăspundețiȘtergere
  22. Mirela, vin fuguța! Mai ales că este vorba de mărțișor cu gheruțe fine !
    Trebui să găsesc și eu ceva potrivit momentului!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  23. Sincer acum, cu riscul de a parea o ignoranta!

    RăspundețiȘtergere